horoscop. gen.

     Pe scurt, pentru ca-i Craciun, si nimeni n-are chef de texte lungi, dupa ce saptamana trecuta am aflat ca voi muri pe 21 intr-un accident de masina (si am anuntat si lumea degeaba "daca maine nu raspund, inseamna c-am murit"), saptamana asta aflu ca:

-voi muri pe data de 29 (dar nu se stiu cauzele. data trecuta macar am stiut sa ma feresc de masini )

-pe 31 voi avea o criza de gelozie. Cauzele sunt multiple, iar una dintre ele este chiar revelionul.

-pe data de 1 ianuarie voi avea o noua relatie. Si da, in aceeasi seara.

-si tot pe data de 1 , in caz ca ma mananca rau sa intretin relatii de factura rusinoasa, voi ramane insarcinata.

In concluzie: dupa ce voi muri ma voi desparti de prieten, ma voi combina cu un altul, ce ma va lasa cu burta la gura. Asa,moarta cum sunt, de pe data de 29..

     Eu am o singura nelamurire. Inteleg,voi muri. E posibil. Si altii au murit si n-au avut nimic. Ok, voi avea criza de gelozie ( "ba boule, acu' iti plac alea vii, a?! astea moarte nu-ti mai convin!! "). Ok,ma despart de el si-l gasesc pe altul, mai necrofil de felu' lui.. Si cine stie, poate facem si copil. Daca Maria a putut virgina,eu de ce n-as putea teapana? (observati subtilitatea cu care m-am legat de sfanta sarbatoare de azi.. ). Ce nu inteleg eu e.. Cum voi mai scrie pe blog?

24. despre mine,azi

     E al doilea titlu consecutiv care contine cifre. Deci, e clar, ceva se intampla, Danemarca are ceva putred. Se poarta urarile de Craciun si bilantul anului 2010. Tre' sa intru in trend, deci, iata:

     A fost unul dintre cei mai frumosi ani. Cu riscul de a suna a cliseu, am invatat anul asta o multime de lucruri. Despre oameni,locuri, lucruri si despre mine. Mi-am facut prieteni noi. Cam atat partea tip refren , pe care cred ca o putem gasi lejer pe majoritatea blogurilor.
     Primul e dat uitarii, intre doua rafturi de carti. Am inca acea carte de la el, si esarfa,ii pastrez mirosul si scrisul. Nu ne-am vazut de mult timp,dar stiu ce face, cum e, cum se simte. Al doilea sta la cateva sute de kilometrii si isi inchide gandurile albastre in zambete de sus, fum si priviri incruntate. Am auzit ca poarta ochielari din aia faini si s-a incurcat cu una de la birou. Mi-e dor de cum radeam impreuna pe prostii jegoase.
     Inca un gand sta in oras cu mine si mi-a ras in palme duminica seara. Intre noi e "jeux d'enfants" ,asa mi-a spus, ca atare mi-am tras o tunsoare frantuzeasca de toata frumusetea. Ori vin direct din film, ori nu mai vin. Ma enerveaza ca am peretii albastrii ,ca majoriatea tricourilor imi sunt albastre. Ma gelozesc cumplit cand cea mai buna prietena se transforma in iubita, chit ca e pentru farsa unui pusti de 14 ani.
     Imi doresc sa pot canta la pian si violoncel, sa pot fi in mai multe lucruri in acelasi timp. Fredonez frenetic "i wanna know your name" si bat ritmul cu degetele pe pielea lui.. pe spate.. pe gat.. il respir. Imi aduc aminte ca nu e aici si ca nu-i stiu numele atat de bine..
     Craciunul il sarbatoresc altundeva, nu acasa. De Craciun imi doresc locuri noi. Copaci cu trunchiuri albe,multa zapada, aglomeratie si blocuri gri. Multe lumini si multi copii. Anu' asta nu m-a colindat nimeni..:)
     Va urez sa aveti tot ce e mai bun pentru voi. Si asta nu doar de Craciun, ci in general. Sa fiti fericiti, sanatosi si tot refrenul de urari. Sa zambiti:)










Cub. Linii si dungi, pe ritm. Un punct. Un mare punct. Din el aripi, pe ritm. Din aripi, pasarea, din pasare un om. Ochiul. Concertul. Strada. Aglomeratia. Usile. Oamenii. Luminile. Ritmul. I WANNA KNOW YOUR NAME.


SARBATORI FERICITE:)

1.94. 6sec

      Aveau sase minute la dispozitie sa-si atraga atentia unul celuilalt si sa nu si-o mai returneze vreodata. Aveau o gara la dispozitie, multe drumuri si,mai important decat orice, aveau mult timp. Ea avea un pullover verde, un verde inchis, blugi negrii si bocanci gri. Isi cara zilele-n geanta, mai exact in caietul din geanta. Scria urat si desena frumos. El era inalt, foarte inalt, prea inalt ar spune unii. Vorbea mult, poate mai mult decat ea, radea si nu mirosea a tutun. In douazeci de secunde s-au privit, in patru s-au hotarat sa plece spre mare.
      Primele cinci ore pareau desprinse dintr-un film frantuzesc unde "sans visage ne donne pas son age" pentru ca nu s-au privit, nici in ochi, nici mainile, isi citeau gandurile si isi potriveau timpul. Stiau amandoi ca lumea n-are sens si prieteniile se nasc in secunde, in secundele in care sunt sinceri unul cu celalalt si niciunul nu asteapta nimic.
      Au ajuns la mare curand, si ei ii era teama. In marea dorinta de a-si infrunta temerile, s-a aruncat in primul val. Pulloverul ud, verde murdar, blugii murdari si privirea lui dezamagita i-au aratat ei ca uneori e mai bine sa astepti. Si ca nu i-a fost niciodata teama de mare, doar de asteptarea indelungata in care ea ar fi trebuit sa-si ingrijeasca ranile.
      S-au intors seara cuminti, la apartament, nu isi stiau nici numele, asa ca s-au gandit sa imparta unul singur. Au baut cafea si ceai, el nu isi mancase niciodata fricile, nici gandurile, asa ca ea i le-a pus pe un biscuite si le-a inmuiat in ceai. Le-a inghitit plescaind, si toate relele au disparut. Atunci,brusc, timpul isi uitase secundele. Ea l-a sarutat pe frunte si l-a invelit, stiind ca a doua zi el va fi tot acolo. Mai important decat orice, va fi pentru ea. Si poate nesemnificativ, si ea pentru el.
      P.S. Stiu ca niciodata nu e prea tarziu sa-mi semnezi zilele dimineata si seara cu un zambet. Pentru ca meriti cu siguranta tot ce e mai bun si frumos, si tot cu siguranta le vei si avea. La multi ani,C. !

Gasesc placere-n orice pacat

Intunericul din camera face tigarea un fel de semnal luminos pasat intre noi doi. Imi strecori mana stanga sub boxeri, ca o gluma. Ridic spranceana si zambesc, dar tu nu stii, pentru ca-i intuneric. Patru tigari fumate una dupa alta imi fac plamanii sa vrea si alt aer decat cel al lor, capul sa-mi vajaie..

Razi.. te simt, tie cand razi ti se zguduie intreg corpul, ca un munte aproape... totul dinainte gandit, deasupra mea..

Ultima oara cand eram in camera asta, iti amintesti, din pereti curgeau culori, mai stii? Si acum curg, dar e prea intuneric sa vedem. Cand ne vom aprinde, aprinde, aprinde lumina, din ochii nostrii, obijnuiti cu iadul, vor curge culori. Caci iadul, in intunericul sau, pastreaza toate culorile..

(paranteza deschisa, si toate pacatele intra-n ea, inghesuite, amestecate, dar lucide..)

Cand vom fi batrani, ne vom teme de moarte. Lucrurile bune de acum vor fi pacate groaznice, pentru care ne vom cai. Dragostea va deveni atunci cel mai urat mod de a-ti vinde sufletul, de sufletul pana atunci a stat o viata intreaga la celalalt si i-a fost bine. Sufletul va fi o boala, la fel ca si restul lucrurilor din jurul nostru.

- Stii.. imi place cum...

- Stiu. Tu crezi ca ne iubim?

- Cred ca am fi un cuplu fantastic. Si ca am avea futaiuri grozave. Cum stiu ca probabil am distruge cateva valori morale globale. Cred ca ne intelegem perfect.. in rest.. da,ne iubim.

Voce iar

    Era frig afara si eu stateam deasupra ta in mijlocul trotuarului. Aveam amandoi fermoarele trase si ne muscam bine si rau de tot. Eu iti deschideam gura cu forta si-ti scuipam zat de cafea in plamani, tu mai tuseai din cand in cand, a ceva ce semana a orgasm. Tu iti decojeai plamanii, eu ti-i lipeam. Era frig afara, si incepuse sa ploua. Din pielea noastra iesea cerneala care nu demult ne colorase spatele,degetele, intestinele si neuronii. M-am ridicat, atunci, caci devenisem unul si inima ne batea in mod dublu tictic-tactac. Era frig afara si pielea mea devenise ea insasi un fior prin care circulau curentii de aer rece.
    Asta era atunci. De opt ore insa , incerc sa ma smulg de noi. Am incercat fir cu fir, particula cu particula, lemn cu sticla. Devin, din pacate, un contra-exemplu operelor de arta, pentru ca destramandu-mi partea stanga uit ca inima trebuie sa bata si ea. DA. Mi-ai tras-o rau, rau si mi-a placut. Mi-ai distrus rau asteptarile si convingerile ,dar mi-a placut. Din fiecare muscatura eu creez un ser antivenin.
    Aveam 12 ani,cretinule, aveam 12 ani cand m-ai tras in spatele blocului B23 si m-ai sarutat. Mi-era rusine de tine, de mine, de bloc si de Dumnezeu. Tu erai mult prea mare si-ti luai viata in maini murind repetat, eu abia atunci incepeam sa traiesc. De opt ani am pastrat viata aia in mine in care ma durea absenta, nu prezenta ta. Opt ani si tigari aruncate in spatele blocului, de la etaj, cand fumam in balcon pe ascuns. Kent. Opt.
    Opt era si autobuzul catre gara in care tu ne-ai ucis cand ai venit ca sa pleci. In opt imi pipaiai pulpele si ma trageai pevers cand lumea nu se uita. Ai lasat riduri,sa stii. Nu arzi,nu dori, nu esti. Ramai si te vezi, dar eu te ascund.
    Intern,extren. As fi vrut sa-ti tai iadul din radacini, sa te iau de mana, sa zambim, dar iadul nu e o bruiana, nici macar un copac nu e. Tu ai avut timp sa-l vezi si sa te saturi de el , chiar cu mult inainte sa ne iubim. Ne iubim. Ne iubim.. pe dracu' ne iubim. Ne-am urcat in capu' lui si intre coarnele lui tu imi saruti podul palmei si zambesti. Din cand in cand ii mai ardem paru' dracului cu bricheta si miroase urat, si tot atunci ne ia dracu'. Intern, extern, extrem.
    Ne doare. Pe tine corpul, pe mine sufletu'. Suntem aproape un cantec. O sa ramanem in cateva zeci de ani doar coaste, tu cu una in minus, ca din ea m-am nascut eu. Tu vei muri in mine, miercuri ,asa am decis, va ploua afara si va fi frig. Noi vom fi in casa si vom rade de timp. Timpul se-opreste cand hainele pica.

d.

As vrea s-mi spun povestea cuiva care sa o creada.
Sa o simta. Psihic si fizic. Sa doara si sa curete. Fiecare moment in care am plans sa devina amintire , sa urle odata cu mine, repetat. Sa simta. Sa-si roada celulele nervoase fix cum o fac si eu de cand imi toc timpul cu tine.
Sa nu aiba ce uita, pentru ca toate amintirie traie sunt, defapt , implantate cu forta gandului. Sa moara in interior. Tata.
Sa-si piarda toti tatal, in bratele lor, sa fie singuri cand moare Dumnezeu. Ce ii mai poti cere lui Dumnezeu pentru maine, cand Dumnezeu a murit in bratele tale? Fara sa poti face ceva, fara sa devii zeu, semi-zeu, sau mai stiu eu ce cacat nemuritor... Sa te doara. Cum totul depinde intotdeauna de altcineva, cum absolut fiecare sentiment iti este ghidat, pentru ca cineva nu are chef sa te faca sa te bucuri. Pentru ca nu vrea.

Nu mai poate.
A obosit.
Degeaba ii musti mainile, amintindu-i ca nu a obosit cu tine. Degeaba ii repeti ca lumea va incepe doar cu tine de data asta, ca ii poti tatua sufletul permanent, cu aripi mari.


Cum ar fi sa stii ca cele mai frumoase amintiri sunt doar in mintea ta? Sau, si mai rau, sa stii ca toate amintirile tale sunt ghidate de cineva , ca nu ti le poti ordona, ca nimic nu curge, totul e inghetat.
Urat. Stii. Ai aparut asa, brusc. Poate te-am chemat. Poate aveam nevoie de cineva intreg la minte, care sa ma pocneasca dur. Sa-mi aminteasca permanent ca viata nu e roz, desi! cacat! am stiut asta mereu...

Cu buzunarele goale

Sictirul

Presupun ca, momentan, uitarea e singurul medicament pe care mi-l injectez in corp; uitand momentele frumoase imi uit si trairile de doi bani, futaiurile de o noapte sau, si mai rau, iubirile de o saptamana. Cu tigarile ma impac bine, si ma bucur mult ca nu mi-am luat ceva alcool in sange, ca inca gandesc limpede, ca pot sa-mi bag pula in toti si in toate cu cea mai completa luciditate.

Starea de bine fabricata cu forta, dar nu ca drog, ci ca rigiditate psihidelica si saproperica. Toate momentele de cacat isi au iar sursa in trecut, un trecut transparent, pe care vreau sa-l uit. Sa-l uit complet si fara dorinta omeneasca de a-mi proiecta alte momente frumoase.


Tarfa

Si cand diminetile se inchid brusc intre doua numere, numere de pantofi, de pe ceas, numere de haine, masuri si cifre, tarfa aia din pat imi pare cea mai frumoasa femeie din lume. Si corpul ei ,mai mult decat un templu, decat un altar, decat o carpa, un material, un nimic. Corpul ei parca pare uman, e aproape o femeie frumoasa, nu doar un nimic. Intre doua numere viata pare simpla si complicata, nu am mai nimic de spus din simplul motiv ca nimic nu poate descrie ce vreau sa zic.


Copilul

Imi tuseste in telefon si vrea sa ma convinga ca iubeste. Si nici nu stiu ce sa cred. Copii nu stiu ce e iubirea, nu isi distrug nimic iubind, nu vor sa isi omoare celulele pentru un sfarsit deja stiut. Si totusi.. copii, in umbrele lor, in teama lor de nimic, fara teama de ceva concret, isi dau sufletul fara sa stie ca l-au intins pe tava. Copii iubesc sincer, fara sa stie ca iubesc. Cand isi dau seama, se sperie si fug.
Numai copila asta imi tuseste si nu fuge cand realizeaza ca iubeste.


Egoul

Spectacolul nostru. Am dormit ani de zile, acum imi fixez ceasul dupa timpul ei.


P.S. imi scriu mintile dupa el si-mi pierd cuvintele prin buzunare.
Da,trebuia, era necesar. Da' chiar aveam nelinisti existentiale si ma intrebam de ce nu apare EA si numai EA pe blogu' meu.. Si iat-o cum apare in statisticile blogger, la sectiunea "cuvinte cautate".
Aplauze,va rog, pentru cautarea de azi:
"magda travestit".
P.S. sa rad? sa plang?

Alter

Ea: Luni dimineata te-am trezit din greseala, ti-am dat un cot in burta si zau,jur ca n-am vrut. In plus, nu e vina mea ca esti ditai animalu' (asta ca sa o parafrazez pe bunica, Dumnezeu s-o ierte). Tot luni dimineata mi-ai spart cana preferata, in care puneam ceai de tei si menta.

El: da,stiu...

Ea: Ai observat cum ne ocolim dimineata, ne pierdem hainele noaptea, ne mancam de suflet si carne si dimineata...

El: Dimineata ne ocolim.

Ea: Parca ne luam grijile cu noi imediat cum deschidem ochii...

El: Poate din cauza asta ne ocolim. Ne e frica sa nu cumva sa dezlipim grijile celuilalt de pe retina.

Ea: Cum dracu' ne-am gasit noi?

El: Nu stiu, pentru ca ai fost mereu aici. M-am si plictisit de tine. De toanele tale la ciclu si de pantofii tai aruncati in hol

Ea: Defapt, am fost mereu aici pentru ca nu m-am desprins niciodata din mintea ta.


REALUL.

    Ma satur de mine, de apartamentul gol. Luni dimineata m-am lovit de noptiera cand m-am trezit, dar cel mai rau m-a durut realitatea faptului ca sunt singur. Tot luni dimineata, adormit, mi-am spart cana de ceai.
    Cel mai rau e ca stiu ca e, ca va fi, dar de fiecare data cand incerc si cred ca o gasesc, imi zboara creierii pentru motive pe care niciun cretin din lume nu le-ar intelege.
    Diminetile spre servici imi platesc ratele la alt credit de incredere. Increderea in mine, increderea ca va veni si, mai ales, increderea ca va fi pentru totdeauna.
    Doar ca multe lucruri nu se cumpara in rate, si ma incapatanez sa uit, sa trec peste.
    Imi imaginez, din cand in cand, cum ar fi sa vorbesc cu ea, nu cu mine.
    Si-mi doresc sa stea aici, sa-si lase pantofii in hol , si, mai ales, sa nu mai vrea sa plece vreodata.
Dati click, e pt o cauza nobila.

somebody.nobody

     Oamenii astia lasa gunoaie peste tot, indiferent de locul in care merg, sau situatia in care se afla. Gunoaie. Pana devin la randul lor deseuri, carcase nenorocite si pline de sperma uscata, gunoaie pudrede peste care zac tone de fard.

TU.

     Creeaza-ti minunile si ingerii, in sublima lor forma fetish-ista. Singura varianta exclusa e cea pe care o ai deja langa tine si pe care o poti respira. Termenul cel mai potrivit, cea pe care o poti trage in tine, cu tot cu celulele ei si mirosul de copilarie, de iubire, de cafea, de mucegai.
     Cea ce zace lenes langa tine dimineata , si nici macar nu-ti arde sa arzi o tigare.

TU.

     Trezeste-ti greturile, imita-le, du-le la cel mai inalt nivel.
Oamenii astia sunt niste gunoaie ce lasa in urma lor dare. Dare care-ti ajung in plamani si te intoxica. Orice toxicitate, orice lichid bolnav, orice puroi, isi are originea intr-un om si faptele lui. Intre un dobitoc si ranile lui. Intr-un om-carcasa ce-si taraste existenta sperand la un loc mai bun in care sa-si elimine substantele.

TU.

     E prima oara cand imi sedez orgoliu, pur si simplu, si te chem. Desi imi e imposibil sa-mi imaginez un altfel de sfarsit cu tine, sunt atat de constienta ca il vreau pe asta. Ca fiecare bataie in plus si zambet schitat e un motiv sa te vreau pana la acel sfarsit, indiferent de natura lui.
     Impulsul de a depasi starea asta tampita de carcase. Vreau sa-mi iesi din pantec marti seara, albastru. Vreau sa-mi intri iar si iar.

Masti si chipuri (tatuate)

Singurul lucru pe care-l vreau momentan e sa-mi curgi prin vene. Stii tu,sentimentul ala ca depinzi de persoana pe care o iubesti si ca si ea depinde la randul ei de tine, ca orice parazit de corpul-gazda. In ultima perioada esti tot mai proteic. Omul cu o mie de chipuri, dar nicio masca. Eu, pe cealalta parte, cu o mie de masti, dar acelasi chip, deseori obosit, ce-i drept.

Fumator, obosit, omul cu celebrul tatuaj pe coloana. O a doua coloana desenata, cu cele doua aripi prinse in piele. Visez de mult timp sa-mi descarnez oasele, pline de durere din piele, dar cu constiinta primului si ultimului meu zbor. A momentului in care, tatuajul meu de pe spate se va dezlipi, pur si simplu spre ceva concret.

As vrea, da, as vrea sa-mi curgi prin vene, ca un al doilea sange, sau alcool nefermentat, toxic, pur. Acum zilele insa par ore, orele zile, si, totul se duce al dracului de repede. Al dracului de incet. Singura certitudine e ca nu te am dar ca nu te uit.. cum as putea, idiotule?! Nici nu pot, nici nu vreau, pentru ca doar tu imi dai stari paroxismice, ale naibii de multumitoare.

Cei doi oameni, unul cu o mie de masti ,altul cu o mie de chipuri ,fiecare cu un mare tatuaj pe spate, o coloana vertebrala si o aripa. Te vreau. Iti vreau corpul, inima, vreau tot ce imi poti da, de la suflet, sange, par,unghii, mizierie si sublimitate. Tot. Azi, ceea ce iti traieste corpul iti cicatrizeaza sufletul si sigur stii si tu ca oamenii frumosi in exterior in interior sunt urati. Urati de-ti vine sa-i ucizi, dar iti e teama ca vei fi lasat sinur.

Nu iti e teama de moarte, ci de singuratate. Si daca stai si te gandesti bine, moartea nu e moarte, nu iti e teama de ea decat dintr-o singura perspectiva: a faptului ca dupa moarte vei fii singur, ca ti se va intampla singur. Singuratatea e prima moarte, una lenta, si se rasuceste ca un cutit in rana pe masura ce timpul trece. Ii poti urmari cursul uitandu-te la ceas. Cand nu esti langa mine am prima moarte.

Si iata-ne. Eu intr-un capat, tu in celalalt, uniti doar de ideea ca zborul ne va apartine. Ca intr-o dupa-amiaza, coloana ta se va izbi orgasmic de a mea, ca zborul va fi scurt, dar indeajuns. Cele doua corpuri stilizate.. amandoua sub acelasi tatuaj. Unul aripa stanga, altul cea dreapta...
70% dintre oameni se tem mai mult de paianjeni decat de moarte.

Gemene

O poveste simpla. Asa,ca tine. Omul care nu se teme de nimic,poate doar de propriile ganduri. De faptul ca,poate, nu e doar pacatos, scriitor, imaginar. Ca ar putea fi OM. In acelasi bar,vechi, numit "alfa-omega". Nu te atrage nici decorul,nu iti pasa de persoanele din jur. Esti acolo pentru inceput si sfarsit.
La masa ta de doua persoane e doar un scaun. Al tau. Pachetul de tigari in stanga, tigarea in mana dreapta. Privirea pierduta. Comanzi o cafea,pe care nu o bei si pe care o impingi in fata ta, de parca ai invita aerul sa stea de vorba cu tine.
Strada e goala,te plimbi absent, lipseste ceva.
Acasa, in patul urias, EA. Te priveste fix in ochi, goala, citeste. Ti se pare penibila imaginea unei tipe goale cu o carte in mana. Te dezbraca, te saruta, stinge lumina si ii simti respiratia pe piele. Pe gat. Pe abdomen. Pe buric. Te linge. Si apoi.. Nimic. Dupa un minut constati ca un tampit ca a iesit de mult timp din camera, ca arati ca un prost gol si cu ochii inchisi.
Ea se joaca cu tine. Te taraste.
O urasti, o iubesti. Iti da putin din ea, apoi nimic. Trei saptamani mai tarziu nu o mai gasesti nici in pat, nici in apartament, dar tie oricum iti place singuratatea.
Era intr-o joi seara cand ai intalnit-o. E o alta, dar e EA. Tocurile ei inalte,subtiri,negre, paltonul alb cu nasturi negrii, esarfa ei rosie, toate detaliile sunt acolo. E EA. Tie nu-ti plac zambetele, dar ea zambeste frumos cand faci lucruri copilaresti. Mai stii cand ai vizitat-o la patru noaptea doar pentru a fi primul care o vede?
Mai stii cum ai reactionat cand i-ai vazut sutienul negru pe pielea alba si ea iti povestea despre teoria corzilor? Stiu ca iti pare rau ca ai sarutat-o. Ai distrus toata vraja. Idiotule.
Si da, te-a parasit pentru ca puneai o fata de catel nebun de fiecare data cand iti vorbea. Stii, femeile ca ea vor.. altceva.
Apoi, a venit ultima. Mi-ar placea sa te cert, dar nu mi-ai zis prea multe despre ea..
Imi povestesti?

Exorcistu' se intoarce

A fost odata un baiat care vroia din tot sufletu' sa se sinucida.A incercat deci, dupa modelu' Madalina Manole, si a inghitit vitejeste insecticid. Trei pachete.
Trei ore mai tarziu, baiatul este gasit. In viata. MINUNE! Sau nu. Imediat, la fata locului este chemat un preot. De ce? Pentru ca trupul baiatului era ocupat de un demon. Unu al naibii (?!) de nesimtit, pentru ca isi permitea sa-i vorbeasca bietului preot, prea uimit ca sa stie ce sa inteleaga.
Degeaba a incercat preotu' sa-i explice demonului ca-i nebun. NU! Demonu' o tot tinea pe a lui. Ca ii place pe pamant si in corpu' ala,deci de ce ar pleca?!
Preotul, omul lui Dumnezeu, a vazut atunci, pe pieptul baiatului-demon o inscriptie :HELL.

A stiut atunci ca are de-a face cu un adevarat Diavol.
De ce rad: pentru ca povestea asta n-am inventat-o eu. Ne-a spus-o preotul azi si sa ma ierte Dumnezeu,da' am ras cu lacrimi.

Intrebarea zilei: De ce scria dom'le , in engleza?! Da' franceza ce are?!

cu 11 luni in urma-sau Standard-

Am obosit.
daca fumez, fac cancer.
daca beau, fac ciroza.
daca ma droghez sunt ratata.
daca sunt ratata mor.
Cafeaua mea e amara, indiferent de cat zahar ii pun. Am prieteni egoisti. Am un prieten indiferent. Iubeam un tip de departe care-i indragostit de o tarfa. Imi dau doua palme.
eu nu iubesc.
eu nu sufar.
eu nu plang.
In lumea asta, cu cat esti mai uman, cu atat esti mai ratat.
Maine dimineata o sa ma trezesc cu cearcane. O sa imi pun cercei gri si camasa alba. O sa fiu standard.
Cu cat mai standard, cu atat mai bine


Astea sunt de ieri, de la" Let's do it, Romania! ". Pe langa toate scarboseniile gasite in padure, aceeasi padure, dupa saci intregi de gunoaie, am gasit si dovada ca oamenii si-au bagat picoarele de tot.




asta e din spatele blocurilor, in minunatul meu oras. Nu e de curand, s-a curatat locul, dar poza ramane. Si mirosul.

Reflexe conditionate

Starea I:

Un alt El, mai ciudat ca oricine, genu' ala de tip de care te indragostesti doar pentru ca-ti vorbeste 5 minute in telefon,cu care te ciondanesti in mijlocul strazii, amandoi cu zambete pe buze, cu care cumperi tuburi de acrilice la doua noaptea. Genu' ala de tip caruia chiar nu-i pasa. Ma trezesc dimineata cu el in gand si adorm tot cu el. Dar nu-i iubire. Asta-i starea intai.

Starea II:

Dimineata care ma ucide, pentru ca-i mai aproape de noapte decat de zi. Si in douazeci de minute aceleasi fete adormite, cu glume perverse si fuste scurte, machiaj imperfect si injuraturi la adresa mortilor.

Starea III:

Drumul nenorocit catre casa, vecinele machiate din colt, cainele negru si orb, si, mai ales, maidanez. Cainele rebel, super-cainele. Cel care ia in gura(hehe) orice roata de masina, nimic nu-l doboara, ca nah, ce-i mai rau decat sa-ti pierzi vederea. Mancarea rece din figider si vecinu' tampit de la trei, ala care-mi seaca nervii cu manelele lui retardate. Si cica starea trei e speciala pentru ca are o cifra magica atasata...

Starea IV:

Un baton de ciocolata imens, o carte si cafea. Apoi telefonul de la El, si cafeaua varsata pe carte.
Afara, cu zece persoane pe care le stiu vag, radem, glumim, si mai si parasim incinta. Facem glume perverse, cantam (zbieram) si urlam, unii la chitara, altii cu vocea. Stii tu, genu' ala de persoane pe care le-as lua pe munte, la Mama Dracului in resedinta, fara sa-mi pese ca mi s-ar putea intampla ceva rau. Deci starea patru-i un preludiu nevinovat in grup.

Starea V:

Seara cu amintiri tampite, cu certuri total fara noima, in care tre' sa dau un raport neortodox. "Cum?", "Cat?". O tigare pe balcon, cu pisica gri in brate, o pisica adoptata din scara blocului vecin. Un nurofen, am luat curent, am racit, am ochii cat cepele. Ca orice pizda pe blog, ma hotarasc sa scriu doar cand vreau sa ma plang. Nu? Starea cinci e o stare nasoala spre comic de nebuna

Starea VI:

O sa ma opresc la ea, pentru ca noaptea-i un sfetnic bun. Drept concluzie, toamna nimeni n-are chef de nimic. Tot toamna ne exmatriculeaza. Din vise. Vrem bani, nu gasim manuale pentru cursuri, nici bani, nici resursele necesare ca a doua zi sa nu luam pe toata lumea la misto. Adica, hai, sa recunoastem. Nu ma intereseaza prea mult, n-am tot ce vreau, dar am tot ce-mi trebuie. Sase e cifra fantastica, nu?

este!

Noh, bine, n-am mai scris de ceva timp si, sincer, nici nu ma sinchiseam sa arunc ceva cuvinte, da' mi s-o atras atentia ca absentez crunt din bloggosfera.
Ce sa va zic? Is bine.

ziua mortilor vii sau ceva asemanator :))

Ce jocuri din copilarie stiti? "Ratele si vanatorii", "fata-ascunselea", si lista poate continua, nu? Gresit! E clar ca sunteti depasiti, si iata dovada clara:
Acum ceva zile, in fata blocului meu, zburdau fericiti cativa copii. Carau dupa ei o cutie de carton si apoi alergau disperati de colo-colo. Da,se jucau. De-a "mortul in cosciug". (cosciugul era cutia de carton). Este ca nu va asteptati? Pai daca ati imbatranit..
generatia emo reloaded :D

vine,pleaca

Ieri si azi am revazut doi dintre cei mai buni prieteni de-ai mei. Mi-au "reprosat" ca ma implic de ceva vreme prea mult, pentru persoane de nimic. Au dreptate. E o stare din care vroiam sa ies de ceva timp, luni chiar, dar nu reuseseam.
Pana azi. Imi bag picioarele,sterg cu buretele, scuip pe acel ceva ce-mi provoca starile alea.
Am asteptat sa-mi dea cineva doua palme,sa ma trezesc, si am primit.
Acum las tot la o parte.
A trecut. :)
Imi permit sa-ti spun "iubitule". Esti al meu, sunt, intr-o oarecare masura, posesiva. Sunt egoista. Suntem egoisti. Egoisti pana in maduva oaselor. Nu iubim niciodata decat acel ceva care ne-a adus un bine. Printre atatea regrete, un bine e indeajuns. Stiu ca de asta m-ai iubit. Pentru ca eram mereu acolo si erai convins ca ma gandesc la tine, indiferent de circumstante. Poate d-asta nu am inteles cand mi-ai zis ca ma iubesti doar uneori. Ca apoi uiti.

Sa iti explic mai bine cum stau lucrurile: iubirea, aia adevarata, e neconditionata. Bine, si "neconditionarea" are limitele ei, ca orice lucru presupus a fi nemuritor, care, defapt,moare fix cand mori si tu. Memoria e cea mai buna, durabila si perversa iubire. Ma ai in amintirile tale, zambesti, pastrezi bine impachetate in sinapse momente in care te sarutam pe frunte, in care ma bucuram de apus in bratele tale, in care te trageam in mine la orgasm, cat mai adanc, desi, dupa spusele tale, atunci oamenii vor sa se bucure singuri. Ma pastrezi.

Amintirile astea si inca un alt milion de amintiri. (stii ca intr-o seara imi calculai cu exactitate cate minute am stat impreuna,cate secunde, cate zambete?). Memoria. Doar a ta. Ma ai acolo, ma iubesti tot acolo. Nu imi mai spune ca ma uiti, nu te cred. Poate uiti cum arat, cum m-am tuns, uiti culoarea blugilor mei la ultima intalnire. Dar eu, privirea mea, toate raman acolo.

Pentru ca, in egoismul si dorinta ta de a-ti fi tie bine, eu ma incadram perfect. Pentru ca, dupa ce pleci, acolo sus, tot la mine te gandesti. Cea care ti-a promis ca intr-o zi isi va infrange teama si va zbura cu tine. Pentru ca, dupa o luna de singuratate eu eram tot acolo. Te-am ascultat, inteles. Stim amandoi ca e greu sa gasesti o persoana care sa te inteleaga cu adevarat si care nu doar sa te auda, sa te si asculte. Sa-ti soarba cuvintele, nu doar sa te priveasca gol.

Acel cineva care stie ca, in fuga ta de ceilalti, in goana dupa geniala singuratate, cauti doar un moment in care sa te simti "tu". Sa uiti acel "tot" urat, mizeriile celorlalti. Acel cineva care nu te judeca nici in cele mai crunte momente, in care fugi la alta, o tarfa jegoasa cunoscuta cine-stie-unde sau cum.

Cea care a avut atata incredere in tine incat ti-era teama sa nu o dezamgaesti si scotea ce era mai bun in interiorul tau. In pesimismul ei, fata asta te ia de mana si e convinsa ca totul va fi bine. Intelegi? Stiu ca nu ma vei judeca vreodata. Pentru ca ai fost, in egocentrismul meu, cel ce mi-a facut cel mai mult bine. Singurul care a avut incredere ca pot. Singurul care mi-a spus calm, sigur pe el, ca sunt o proasta cand imi fac griji.

Nu chiar in felu' asta, dar stiu ca m-ai si certat. Poate mi-ai dat acel motiv, de care toti avem nevoie, argumentul ala ca exista ceva care merita toate cacaturile pe care suntem nevoiti sa le inghitim zilnic. Nu o sa-ti spun bullshit-uri cum ar fi ca nu pot trai fara tine. Pot. Chiar foarte bine.

Pot, pentru ca-mi refuz amintirile cu tine. Atata timp cat am surse ce nu-mi amintesc de tine, e ok. Cum e ceva ce declanseaza click-ul,amintirile se revarsa asa, cum iese berea dintr-o sticla bine agitata. Ma blochez si caut cu disperare ceva sa nu-mi aminteasca de tine. Nu stiu de ce dracu' toti tac in momentul ala.

Se uita ingrijorati la mine, apoi unul la celalalt, si tac, fir-ar sa fie! Iar eu las dezamagita privirea in jos. Nu pentru ca mi-am adus aminte de tine, ci pentru ca n-am gasit nimic salvator. Oamenii se simt neputinciosi in fata iubirii pentru ca ei nici nu stiu cand si daca o simt sau nu.

Nici tu nu stii ce ai simtit, lucru ce ma dezarmeaza total. Asta imi aduce aminte ca esti la fel de om ca si ceilalti, la fel de prost,imbecil si tembel ca ei. Ca habar-nu-ai ce ai langa tine, ca esti prea prins in comfortul propriu. Cand iti lipseste acel ceva ce te-a facut mai bun te minti ca un idiot, singur, repetandu-ti obsesiv in cap ca ti-e mai bine. Creeandu-ti scenarii complexe care raman, bine inteles, in mintea ta. Acolo unde sunt si eu.

In grandomania ta, esti convins ca vei avea ceva, orice, pentru totdeauna. Dar nu il ai. D-aia ma grabesc eu sa iti spun ce simt, pentru ca stiu ca langa tine nimic nu e cu adevarat sigur, ca poti pleca oricand. Si nu vreau sa pleci fara sa stii ce simt. Asta conteaza defapt. Ma iubesti in mintea ta, te iubesc in mintea ta, dar e totul sec daca nu-ti spun sau spui. Iti distrug egoismul din interior, pentru ca, fara sa vrei, te gandesti la mine ca la al doilea tu.

Te cert. Pentru ca iti cauti lucrurile bune in altii. Pentru egoismul din altruismul tau(stiu ca o sa ma intelegi). Te cert pentru ca iti e atat de dor de mine, dor in adevaratul sens al cuvantului, cand durerea emotionala devine fizica si cand ti se pare ca toate lucrurile rele ce ti se intampla sunt numai pentru ca nu mai sunt a ta.

Te cert pentru ca minti ca bati atatia kilometrii doar pentru a ne desparti, te minti singur punandu-ti o poghita de iluzii pe sentimente. Te cert pentru ca esti un copil prostut.

Te cert pentru ca nu mi-e rau fara tine, dar nici bine nu-mi e. Omul ce m-a invatat sa iubesc cu trupul, cu sufletul si, mai ales, cu mintea.

cum se mai ajunge pe blogu' meu :))

E simplu! Se tasteaza pe google "futute de un cal sar intr-o pula gigant" si se ajunge pe mirobolantul meu blog.
V-as arata statisticile blogger, da' asta presupune un efort mai indelungat de un minut -cat mi-a luat sa scriu postarea, plus criza de ras- , si mie mi-e lene. Deci va trebui sa fiti credinciosi, nu ca Toma, si sa nu aveti nevoie de dovezi.
Da.. interesant,nu?
p.s. Dumnezeule :))

Noaptea vomita cearceafuri,sticle,dimineti

23:21. Cearceaful sifonat. Se ridica,incet. Cativa pasi. Goala. Sutienul. Boxerii dantelati. Dress-ul, culoarea pielii. Blugii. Tricoul,alb. Tusul. Rimmelul. Genele lungi. Fixativul cu miros de vanilie. Parul pana la umeri. Pantofi cu toc foarte inalt, pullover-ul gri. Tigarile, servetelele, bricheta din argint. O singura privire in oglinda.
Nu pot sa cred ca nu s-a gandit pana acum la asta. Lasa apartamentul,liftul, blocul. Noaptea inghite masinile de pe strada, luminile, zgomotele. Masina. Cheile, strada, semaforul. Fara muzica in masina, doar zgomotul motorului. 15 minute, 20. Poate 25. Casa mare, goala, fara lumina.
Portile din fier, deschise. Usa deschisa, lumina de pe hol aprinsa de ea. Tocurile jos. Talpile pe marmura rece,alba,aproape roz. Patru camere departare, opt barbati, fumand pe canapea,fotolii,scaun. Opt. Zambete cand apare ea in camera. Nu pot sa cred ca ea chiar s-a gandit la asta.
Doua minute si camasile,tricourile, sunt aruncate pe birou, scaune, podea. Ea, in picioare. Pe masa,doua fire din praf alb. Zambete. Ei plang la picioarele ei.
Ea la picioarele lor. Nu stiu ce vrea, nu pot sa cred ca vrea asta. Doua ore si miros de transpiratie,sex. Au ramas doar cinci. Ea si cinci. Un fel de Alba-ca-Zapada din videoclipu' cunoscut,dar doar cu cinci. Doar. Apoi tipul cu par albastru. O mana pe spate, o mana pe umar, apoi in par. Sanul stang,drept,jos. Canapeaua din piele si pisici albastre ies din pereti.
05:59. Cearceaful sifonat. Se ridica incet. Goala. Deschide usa. Bucataria. Frigiderul. Apa. Paharul plin. Inghetata cu visine. Scaunul din metal. Masa rotunda, metalica,rece. Intunericul vomita lumina. Zgomotul. Masinile grabite. Zgomotul liftului. Ciudat vis.
Nu pot sa cred ca a visat asta. Vrea amintirile cu el inapoi, vrea saruturile nu tocmai reusite,cu multa saliva. Muzica. Hip-hop si rap vechi. Poate visam lucrurile de care ne temem.

pentru ca unele postari sunt prea lungi

Am cativa pseudo-cititori care se plang ca am articole prea lungi pe blog. Zic "pseudo" pentru ca se apuca minutios de citit,dar se plictisesc pe parcurs. Sau,si mai rau, se sperie si parasesc locul crimei.
Da,stiu, va inteleg,uneori e dificil sa parcurgi un text intreg fara antrenament, mai ales unul pe un blog.. ca atare,postarea asta e pentru voi.

Am fost rezonabila, am scris putin acum..

"ca un rasarit de soare dupa noaptea grea"

1. "Cat am fost de singur,tu nu ai stiut/ Ti-ai ferit mereu privirea,de la inceput"

Pe David il stiam de ani buni. Nu era cel mai popular tip din liceu, nici cel mai frumos. Nu ma atragea nimic la el,doar zambetul lui,uneori, cand il observam trecator,la una din clasele vecine. Era in anul in care isi cunoscuse prietena, pe ea o stiam cu totii. Ultimul an de liceu. Eu il aveam langa mine pe prietenul meu de atunci, ciudat e ca nu mai stiu nimic de el. Nu, nu te astepta la vreo poveste frumoasa, nu am vorbit niciodata cu David, nici el cu mine, am trecut unul pe langa altul,atata tot.

2. "Anii trec, si viata merge iar/Te caut zi si noapte,te caut, dar stiu ca e-n zadar"


Trecuse ceva timp de cand ma ocupam cu diverse articole pentru ziare obscure din Cluj, unde faceam linistita facultatea de Litere. Aici pierd firul logic al evenimentelor. Imi amintesc o seara de iunie, un bar si o cola rece. Si el, vechiul meu amic inca nedescoperit, langa mine. David,cel din liceu, schimbat, mai matur, cu acelasi zambet. M-am indreptat atunci spre el, l-am salutat, i-am adus aminte cine sunt, chit ca eram constienta ca habar-n-are, defapt, despre ce e vorba.

3. "baby, stiu acum ca mergi sa intalnesti/ un Strain ce te va duce la casa din povesti"


Mi-a povestit la o bere ca trecuse printr-o despartire. TREI ani langa aceeasi femeie, si cum nu-i vine sa creada ca dupa iubirea lor nu a ramas nimic. In schimb, si-a pus in colectie o serie de lucruri feminine, pe care le tine intr-o camera uitata. Da,stiu ce vei spune,ciudat om, dar la momentul respectiv, David asta imi parea tare fasccinant.

4. "Ce noroc, ce mare nenoroc, ca timpul stinge totul/Dar focul naste foc"


Ne-am mai intalnit dupa, zile intregi, saptamani chiar, totul amical, beam bere si cafea, ascultam muzica si cantam la chitara impreuna. Aveam ciudatul sentiment ca retraiesc anii de liceu, asa cum ar fi trebuit ei sa fie defapt. Intr-o buna dimineata, cand ne-am intalnit, mi-a luat fata cu mainile si m-a sarutat. Scurt. Rece. M-a luat de mana si mergeam prin oras de parca era normal ce faceam. Da,acum imi vei zice ca te asteptai. Ca era normal. Ca "uite un happy-end asteptat". Nu. Nu, nu trebuia sa plece, nu avea vreo boala grea..Pur si simplu, era gresit ce faceam. Amandoi stiam asta. Dar ocoleam subiectul. Cu cat il ocoleam mai mult,cu atat imi placea mai tare.

5."Mai da o zi din viata ta/ Acelui om care-ti spunea: /baby,baby,baby, tu vei fii a mea/ "


Cel mai ciudat moment a fost unul pe care multi l-ar numi romantic. Eram in unul din parcurile din oras, intinsi pe iarba. Era seara, si ma tinea in brate. Imi arata stele, pe cerul perfect gol si apoi imi zicea ca vom sta acolo pana cand va aparea prima stea, pe care o vom incercui cu pixul si vom scrie,mare,pe cer, " steaua lu' David si a Soniei". Nu,nu asta a fost momentul ciudat, ci acela in care a inceput sa-mi sopteasca in ureche.. "tu vei fii a mea".. Ce mi se parea ciudat? Faptul ca stiam ca asta e imposibil.

6. "Ca un rasarit de soare, dupa noaptea grea"


Poate imi amintesc de el asa pentru ca,uneori, dupa o perioada foarte tampa din viata, persoana ce te aduce la lumina ti se pare fantastica. De data asta ne eram rasarit unul celuilalt. Amandoi dornici de copilarii serioase. Noptile cu el erau albe, zilele gri. Gaseam ceva minunat in orice lucru de nimic. Multi ar fi spus ca ne iubeam. Poate o si faceam,cert e ca niciodata nu ne-am dat seama. Era cel ce-mi aratase partea buna a lucrurilor, eu il reinvatam sa iubeasca. Atat.

7. "esti unica iubire, unica iubire.. / E toamna-n viata mea,totul este scrum. /Stiam ca vei pleca,dar lasa-ma sa-ti spun.."


Cum ne-am despartit? Nu mai stiu, nici nu incerc sa-mi amintesc. Stiu doar ca ploua atunci,aveam niste sandale gri prin care intrase apa si inghetam. Tot ce vroiam era sa plec, sa ajung undeva la caldura. Nu mai stiu nimic despre el. Nici nu mai vreau. As fi iar a lui.

Trei ani si o camera-cimitir

Trei ani. Trei ani in care a ascultat-o, privit-o, sarutat-o, futut-o, in care a incercat sa o inteleaga. Trei ani langa una ca ea. Dimineata il prinde singur, in asternuturile rosii- alease de ea-. Casa miroase a vanilie si scortisoara, desi el are alergie la ultima. Baia e plina de sticle de sampon, lotiuni, creme, parfumuri, oja, toate ale ei. Un after-shave, al lui, ales de ea. Trei ani.

Primul an a fost cel mai frumos, si e singurul pe care il regreta. In prima saptamana ea il privea timid, apoi l-a sarutat pasional,tinandu-l de mana in scara blocului. Nu i-a adus flori, nu i-a zis ca o iubeste, oricum ei nu i-ar fi pasat. In primul an era o copila. Zambea in vitrine, jucau tenis, faceau dragoste. Primul an. O iubea pe ascuns, desi era cu ea. Ii observa gesturile si ii placea cum miroase.

In al doilea an ea il insela. Il mintea, dar apoi se intorcea la el si-l saruta pe obraz. Dupa mult timp afla ca ea se intalnea cu prietenul lui cel mai bun, fosti colegi in generala. Ca dupa ce faceau sex ea il suna pe el sa-i spuna ca nimeni nu va ajunge la nivelul lui. Ea o tarfa. Si, dupa toate astea, in al doilea an ea inca se mai ascundea dimineata in cearceafuri. Timida. Doi ani.

Cum au implinit trei ani, pe 26 ianuarie, ea s-a mutat la el in apartament. Fara sa o cheme nimeni. Era la ora sase dimineata in fata usii, cu un palton lung si alb, si cizme cu toc ,negre. Si langa ea, zacea TIMID, un simplu geamantan. Ascundea doua tricouri si un pull-over, o pereche de blugi si o curea albastra. Un singur geamantan, trei ani.
Trei ani si trei luni si deja avea camera ei. Camera ei in care nu dormea, avea lucruri. Rochii,bluze, caiete,carti, pantofi,pantofi si multe,multe nimicuri de genu' maimutoaie de plus. Trei ani,trei luni si o camera plina cu nimicuri d-ale ei.
O vedea doar seara, cand ea se intorcea de la munca. Era traducatoare, si mereu il corecta cand facea mici greseli de gramatica. Ii inlocuise toate tricourile cu camasi, camasi cu carouri simple, ii facea cartofi prajiti si paste. Trei ani, patru luni ,paste si cartofi prajiti.
Apoi lipsea noaptea, venea razand si vorbea diferit. Era ca o adolescenta care daduse brusc de gustu' pulii. Nu ii mai zicea ca o iubeste, nu ii mai vorbea, ii zambea fals inainte sa faca sex si apoi vorbeau nimicuri. Filozofau pe tema vaniliei, el nu intelegea de unde si pana unde. Trei ani, cinci luni si vanilie.

Apoi s-a trezit singur.

Cearceafurile rosii, mirosul izbitor de camera de camin de fete. Dulapul lui de om matur,la numai 23 de ani. Lotiunile,cremele ei si after-shaveul ales de ea. Ea nu era. O luna, doua, trei. Nimic schimbat. Inca o luna si asternuturile au fost inlocuite cu negru. Camasile cu tricouri. Lucrurile ei au ramas in camera goala, fara viata, incuiata cu cheia. Restul lucrurilor au disparut. Trei ani, zece luni si o camera-cimitir.

the song. the story.

... si zmeul a chemat fata sa-i arate si lui cum sta treaba cu acele culori dupa ploaie.
Apoi i-a rapit-o printului. I-a promis ca nu-i va face nimic rau si a sarutat-o.
El vroia doar pe cineva langa el, cineva sa-l stranga in brate dimineata. El,zmeul.
Ea si-ar fi dorit ca, numai pentru o zi, printul sa-si piarda caii, zanele sa fie decapitate si Zmeul sa castige.
Sa fie doar al ei.
Vestea proasta e ca oamenii se trezesc din betie.

fara titlu-schite-

Plecam. Eu-coasta stanga.
Tu-coasta dreapta.
Despartiti de acelasi stern,monoton.
Sa ne apropiem si mai tare,pana cand,
Intregul timp-trup va scrasni de durere
Si plamanii,obositi, vor inceta sa mai
Respire pana la sfarsit.
Eu-coasta stanga
M-as rasuci ca un elastic
Si-as strapunge o inima-muzeu
Cu vizitatori adormiti.
Eu-ochiul stang
Tu-urechea dreapta,
Despartiti de acelasi chip fardat.
Azi,mai mult ca oricand,
Unul plus altul-contorsionism.
Nu-i asa,dragii mosului (a nu se interpreta ca eu sunt mosu') , ca v-ati saturat sa tot lecturati chestii emolitice, pline de melancolie,dor si jeale? Eu,una, m-am saturat. Si Anonimul meu s-a saturat,i-a ajuns. (everybody,say "hi" to Anonim, imi devine simpatic micutu'). Revenind. Va anunt ca mi-a ajuns, mi-e prea cald si prea sila (da,e cald,sufar de asa ceva) ca sa scriu texte serioase. Plus ca jobu' meu e sa stresez niste persoane si am cam balacit-o.

Sa nu mai lungesc vorba precum vecinele de la 1 si 3 cand se intalnesc intre etaje si vorbesc pana tarziu, cand vr-un vecin stresat iese in usa si le invita in apartamentul lui,doar-doar or inceta. Sunt aici cu un scop precis,sa va incant cu o micuta intamplare, despre,da, ati intuit bine, mine. Am primit recent o carte d-aia geniala, ce urmareste interesele mele in psihologie si cu care, se pare, am tampit pe toata lumea. In cartea respectiva stau ascunse si cateva teste psihologice, pe care le-am atacat,vitejeste, din toate partile.

Cum sa va zic eu, in goana mea dupa rezultate deja ghicite, am dat de un test numit, amenintator "esti fericit?". Si cum aceasta intrebare ma seaca pe creieri ca un pitic ce si-a pierdut tichiuta si alearga sa o caute, m-am pus pe raspuns la intrebari.

Urmeaza o lista simpla, la care se raspunde cu "da" sau "nu", si care, odata rezolvata, e generatoare de emotii stimulatoare.

1. ultima data cand ai sedus un barbat/femeie ai fost foarte deceptionat/a ? (pleca a doua zi spre Tombuctu,era casatorit/a)
2. Te-ai intalnit cel putin o data cu barbati /femei cu probleme? (aici e relativ,"probleme " acopera o gama larga de lucruri)
3. in ultimele sase luni te-ai accidentat rau
4. in ultimul an ai fost bolnav/a macar odata
5. nu ai ras de cel putin trei zile ( pe mine m-a buit rasu' numa ' cand am citit intrebarea..)
6. te doare capul
7. te trezesti adesea intre 1 si 4 dimineata (nu, da' ma pun la somn intre orele alea)
8. ai fost supus/a la abuzuri sexuale in copilarie (wtf?!)
9. ai fost supus/a la abuzuri sexuale in adolescenta ?
10. te enervezi adesea (sunt calma.. mai calma de atat si sunt moarta)
11. ai luat antidepresive in ultimele 6 luni? ( doar daca nu cumva le luam in somn,sau ceva)
12. ai luat anxiolitice in ultimele 6 luni? ( the fuck. am gasit calea.)
13. atunci cand doctorul iti prescrie medicamente nu le iei (... ha?)
14. nu joci niciodata la Loto. (asta da. aaa! deci d-aia sunt fericita,nu? makes sense now..)

Dupa ce am calculat eu numarul afirmatiilor bifate, iata categoria in care ma incadrez: PLUTESTI DE FERICIRE!

I-auzi.. d-aia nu ma gasea Carmen de ceva timp , eram prin norisori de vata.. D-aia am eu zambetul asta enorm, gigant,colosal, pe fata. Bai, hai mai da-o dreacu' , pai dupa astia 99% din populatie se afla pe un norisor, restu' pe jos. Va zic eu, au gresit la faza cu Romania e tara depresiilor, noi locuim in puf si vata. Si Madalina Manole nu s-a sinucis, a calcat stramb,pe langa norisor..Si eu, care-mi puneam intrebari metafizice gen: "fratioare, daca am raspuns la alea asa cum am raspuns, nu ma face un om normal?!"

Sau poate numa' eu sunt asa, si restu' oamenilor sunt prinsi undeva intre Stirile de la ora 5 si OTV,televiziunea POPOrului.. oh! d-aia se numeste "televiziunea poporului".. am revelatii,ma scuzati.

de la caldura (AICI)

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nimic despre mine, numai fictiuni si povestioare, putin mai ciudate pentru modul meu de a scrie, asta-i cert.
Am ajuns ieri aici. "Aglomeratie" e singurul cuvant care poate descrie perfect situatia.
Oamenii se grabesc, fiecare vrea sa ajunga undeva de unde sa se grabeasca in alta parte. Graba. Se uita urat si in gol, te analizeaza cap-picioare si daca le place ceea ce vad, se uita in alta parte, Daca nu, se tot uita la tine. Sa vada mai bine acel ceva urat. Sau vine varianta a treia cand se uita la tine gol si pierduti incercand sa-ti caute defecte. Sa-si dea seama ca si tu, la randul tau, esti om.
Revenind, aici, in camera mea, e liniste. Fata de restul orasului, adica. Racoare. Tot diferit de restul, pentru ca afara caldura te izbeste.
Ieri, in masina, ma coceam, pur si simplu. Asteptam la semafor, era coada, apoi am dat de un accident. Deci, iar aglomeratie. Si cald. Si cald. Si injuraturi.
Aici se injura mai des. Aici soferii sunt egoisti si dau peste pietoni doar ca sa-si salveze masina ce urma sa fie lovita din spate de un altul.
Dar aici shaorma e mai ieftina. Si mallurile sunt mai pline, pentru ca aici vara vine nunumai cu caldura, ci si cu reduceri. Deci oamenii sunt fericiti. Au si motive. Reduceri, shaorma si uite reteta pentru fericire. Plus ca, daca mai deschizi si o cola( "deschide si savureaza fericirea" ) ai garantat biletul catre Rai. Ce mama naibii o insemna Raiu' ala.
Metroul e rece, gri, ca intotdeauna. Aici singurul mod in care te poti feri de toti sunt castile. Cu muzica veche, versuri pacifiste si mesaje optimiste.
Spune-i unui om ca totul va fi bine, si fii sigur ca va muri el inaintea sperantei sale.
Pentru ca, atunci cand totul merge prost, cand e prea cald, cand la volan se injura, vor exista mereu reducerile si shaorma mai ieftina.





Nu, nu vreau sa ma intorc prea curand acasa. Si strict din cauza ca aici nu trebuie sa dau explicatii nimanui,nimanui nu ii pasa. Poate, defapt, asta e tot avantajul acestui loc.

Handjobs ( nu, kid, nu schimb titlul )

Aproape,atat de aproape ca nici nu te vad, nu te simt,strain si straniu,un corp strain in corpul instrainat.
Te-am chemat,n-ai venit, e simplu, nimic prea complicat.
Altii ma vad,cu ochi buni sau rai,nu-mi pasa,au ochii urati. Intre noi, distante desenate, altul ma tine in brate,doarme cu mine si-mi spune cuvinte pe care nimeni nu le crede,dar ma fac sa nu pot dormi.
Regreti.
Unde ai fost pana acum?
Undeva unde destinul ti-l faci singur,nu?
Dragul meu,
Ai auzit ultima stire? Intoxicati cu baloane de sapun,toti indragostii dintr-o sala de cinema, au iesit vomitand si injurand ca n-au avut nimic de mancare,doar saruturile de la pranz. Toti si-au dat sufletul pe scarile de la intrare,unii altora, un exchange convenabil, pentru ca, se pare, cu sufletul altcuiva in piept, viata chiar pare mai buna.

Niste prosti ieftini si turbati,parerea mea , vanduti pe nimic la televizor. Si asta pentru ca dragostea face rating. Face pentru ca toti vrem asa ceva,dar niciodata nu avem fix ce ne dorim, toate iubirile au defectiuni din fabrica.
Sper ca iti dai seama ca eu intotdeauna am asociat o imbratisare cu un strigat cat se poate de surd de ajutor.

"Ajuta-ma sa scap din mine, ajuta-ma sa dorm dimineata doar doua ore, pentru ca noaptea trebuie sa ma ajuti sa ajung in mine".
Tot felul de ajutoare,cautam disperati o mana intinsa. Si dupa ce ne facem treaba murdara cu ea, o stergem, o taiem clasic, cu sataru' si ii montam suruburi in cap. Apoi o bagam in buzunare mici, sa ne fie usor sa o inviem la nevoie.
Scriem "made in China" pe tot felul de perfectiuni mimate, de la plastic bags la plastic babes si asa mai departe. Ingerii pazitori stau adormiti in sticlute de parfum, ii aruncam pe noi,ne imbalsameaza cateva ore, ne acopera, ne fac altcineva, apoi lasa in urma doar coji, carcase si gunoaie.

Imbecilule, ploaia acida nu topeste niciodata sentimentele, asta daca intradevar le ai. Si ca sa stii, motive gasim intotdeauna, doar imaginatie ne trebuie, dar intr-un oras ca asta, mai greu.
Iti amintesc, imbecilule, ca eu te-am invatat sa faci acorduri pe pian si tot eu ti-am cantat la chitara duminica seara. Tot eu te certam cand, in apartamentul meu aterizau tot felul de farfurii zburatoare.

Spun "farfurii zburatoare" pentru ca altfel nu-mi explic extraterestrele alea, cu fete bombardate si chinuite grav de mama natura, ce se credeau femei fatale, nu, nu-mi explic prezenta lor in apartamentul meu. In baia mea. Da,stiu ca-mi esti coleg de apartament, dar "apartamentul nostru" implica, in general, si un "EU".
Si a fi coleg de apartament inseamna mai mult decat impartirea chieltuielilor la jumatate. Deci, te rog, ia rujurile companioanelor tale extraterestre din baia noastra, pentru ca asa isi marcheaza ele teritoriul. Inca o baie,inca un ruj,aruncat pe tejghea, nuante diverse, parfumate. Clovni nenorociti, paraziti mirositori a sampon de scortisoara cu mere.

Iti amintesc ,dragul meu, ca tu imi dadeai tot felul de mesaje pe telefon, pe vremea cand profesai ca informatician la laboratoarele de la firma din centru. Luai salariu ,ca majoritatea incultilor, pe stat degeaba si vorbit pe mes cu nefutute disperate. Si te trezeai sa-mi dai mie vr-un mesaj, razlez, crezand ca eu ma bucur prosteste. Tin sa te anunt ca te inselai.

As vrea sa bem iar bere calda si sa fumam pe acoperis,jurandu-ne ca vom fi prieteni pe veci. Sa ne cumparam iar apartamentul asta. DAR. De data asta sa nu-ti mai promit ca nu ma supar cand aduci pe altele acasa. (trebuia sa stii ca era o minciuna). Prostule. De data asta as vrea sa ma saruti,nu doar sa ma imbratisezi cuminte, cum o faceai pana acum.

De data asta as vrea sa tusesc spasmic si eu, baloane de sapun. Ca indragostitii de la televizor.
Pseudo-iubitului meu ii transmit ca-l astept cu flori si scuze ca a indraznit sa ma faca sa-l astept.
Colegului meu de camera ii transmit ca oglinzile mereu aveau mesaje perverse scrise cu ruj. Ca eu curatam oglinzile inainte sa se trezeasca si ca-l parasesc pentru ca il astept sub alta forma.
P.S.
Imbecilul meu iubit, iti las pe tejghea putin detergent pentru sticla. Zau, rujul ala se ia greu.

Triunghiuri si subiecte

Singurul lucru pe care il regret cu adevarat in ultima vreme e ca eu nu sunt constienta ca nu pot fi doar a unuia singur. Deci,diminetile trecute, cand ma trezeam langa celalalt, se intampla un lucru pe care,sincera sa fiu, nu-l credeam posibil. Aveam in fata imaginea lui, a "Lui", cel pe care se presupune ca-l iubesc, si care, se presupune, ma iubeste. Era un joc pervers de minti bolnave si drogate, in jurul meu culorile se amestecau nebuneste, nici nu stiam daca ceea ce vad e verde sau negru.
Asa ca,in mod cert, nici nu stiam de ce il vad pe El in locul celuilalt,dar am ales varianta usoara: sa nu-mi bat capul prea mult cu asta.
Am inchis ochii,am respirat innumarand,ca un coleric enervat si am deschis, putin comic,ochii. Mai intai stangul,apoi dreptul. Si gata. Zilele urmatoare au trecut repede,ca secventele dintr-un film, un film ieftin si kitchos, cu saruturi repezite si banale, cu mine gandindu-ma in cu totul si cu totul alta parte cand Celalalt vorbea, tragand surd din tigare si prefacandu-ma ca-l ascult.
Celuilalt i-am promis chiar ca ma voi lasa de tigari, pentru ca nu-i place cum mirosul meu, parfumul meu si mirosul de tigara se amesteca. M-a crezut.
Si apoi a intervenit ceva. Nu pot explica atat de concret ce anume,dar imi treceau prin cap un miliard de ganduri pe care nu le puteam ordona. Poate a plecat si nu se va mai intoarce, poate a plecat numai pentru a se intoarce,poate nu are la ce veni.
Cel mai aiurea gand e sa stiu ca el, Celalalt, stie ca va fi mereu pe locul doi. Ca il voi parasi intr-o dimineata, o dimineata cu multa ceata, asa ca sa fie totul cat mai dramatic. Ii voi spune ceea ce stia deja: ca alfabetul incepe intotdeauna cu A, niciodata cu B, ca 3 ore jumatate inseamna putin fata de 6 ore de pasiune crunta.




Ieri dimineata:
Un vagon de tren, clasa a IIa, alb cu albastru, scaune mari. In fata mea , prietena mea cea mai buna, o fata roscata, inalta, cu zambetul frumos. Laptopul urcat pe genunchii mei, ma uitam la un documentar despre generatia decreteilor. Mereu mi-au placut chestiile astea,socante, legate de istorie.
-Ce e cu tine de ceva timp?
- ?!
- Esti asa.. distanta,rece, nu mai vorbesti asa mult
- N-am nimic.. (mi-e dor de el,idioato)
-Sigur?
- Sigur. ( da, chiar imi e dor de el.)

Asta a fost toata discutia dintre noi doua. Stie si ea ca ceva e in neregula, stie ca imi e dor de El, dar nu si-ar inchipui niciodata ca nu m-as putea limita la " a dori". Din partea dreapta, Celalalt se aseaza langa prietena mea cea mai buna, o saruta, ia un biscuite cu vanilie din pachetul aruncat pe genunchii ei si imi zambeste complice.

Azi, dupa-amiaza:
Eu si EL. EL, da, EL. Iar. Cu bagajele aruncate pe jos,in camera lui,din alt oras. Unul langa celalalt,nu avem nevoie de cuvinte. Unul in celalalt, cu respiratiile inecandu-se una in alta. Doar EL ma acopera dimineata cu patura. EL mi-a asezat autocolante in forma de stele pe perete, tot EL mi-a jurat ca daca pica vreun autocolant de pe perete, pot sa ma prefac linistita ca sunt stele cazatoare, ca atare, imi pot pune dorinte cate vreau.
EL ma asculta si nu ma judeca, pentru ca stie ca nimeni nu-i perfect, dar ca toti muncim la asta.
Dar tot El nu va fi niciodata aici cand am nevoie cu adevarat de un zambet cald.

goluri

las un spatiu sa spuna ce simt:













.
atat.

un cliseu simpatic

am auzit zilele trecute,de la un amic din afara, o fraza care mi-a ramas in minte pentru ca mi se pare ca se potriveste perfect cu noi,ca persoane. In romana,fraza s-ar traduce cam asa:
"In viata cunosti miliarde de oameni. Putini iti raman in minte. Din aceia, oamenii cu adevarat importanti sunt cei ce reusesc sa-si impuna prezenta chiar si atunci cand nu sunt,fizic, acolo."
Un cliseu,sunt constienta. dar...

alb-negru si color

( 12 ani dupa )

- Vreau sa te cunosc.
- Nici eu nu ma cunosc..
-Vreau sa raman tanar mult timp,sa iti fac poze,sute de poze,mii de poze..
- Eu nu stiu ce sa-ti raspund la chestii d-astea..
-Ca unele lucruri sunt fantastice pentru ca dureaza foarte putin..
- Mhmm..
- Ce faci?
-Mananc cereale.
-Vreau sa gust cereale de pe limba ta...
-Ti-am zis ca nu stiu ce sa-ti zic la lucruri d-astea..
- Ca ma iubesti..
- ...ce bune-s cerealele...

Maniaco-depresiv (faza unu.)

Singura pata de culoare
e verde
si se prelinge dintr-un tub,
pe jos,pe cimentul alb.
Intr-o camera,
langa,
imagini dintr-un videoclip cunoscut.

Mana dreapta deasupra incheieturii
stangi,
urca usor pana la ceafa,
se infige puternic in par;
gura langa ureche,
respira sacadat,
scrasneste printre dinti:
"curva e ma'ta".

Cutitul in spate,
rasucit
usor,ca la masinariile din
targul de vechituri.

Nemernicul tipa,nu de durere.

deci:

"dati-mi o fereastra, o usa sau o strada, vreau sa fug"

motiv unu: pliciseala e ceva grav.
motiv doi: monotonia e si mai grava, aproape distrugatoare. mda, este.
motiv trei:
pentru ca unii nu mai pot de grija mea, si cica-s fata, si fetele n-ar trebui sa vorbeasca urat. (Dar "urat" e relativ si prefer sa spun ca ma doare-n cur , decat sa ocolesc subiectul. Mie mi se pare normal, nah.)

DECI: 1. radem, glumim, da' nu parasim incinta.
2. un strop de nebunie nu strica niciodata.
3. de data asta nu intelegi. dar, cum am spus candva "Daca nu intelegi, nu e pentru tine"
si-mi asum riscul de a nu avea vreun destinatar direct.
DECI: de data asta nu voi mai lasa nimic in urma. I'm back.

"povesti, baby!"



Exterior

"Ca oamenii geniali sunt geniali pentru ca isi striga nebunia pe fata, urla cuvintele, clare si atat de simple, dar nimeni nu-i baga in seama, oamenii doar clipesc confuz si spun: " cam ciudat tipul asta".
Nu iti spun nebun pentru ca si ei s-au gandit la asta candva, copile.Lor doar li se pare ciudat faptul ca tu ai avut curajul sa strigi.De altfel, li se pare ciudat ca spui adevarul, satui de atata minciuna, s-au obisnuit cu ea si acum traiesc din minciuni. Mai mici sau mai mari,nu conteaza, nici nu-mi pasa. "


Asta mi-a zis batranul, cu ochiul drept scos, acoperit cu un bandaj gri, semana cu un pirat.Un pirat cam nelalocul lui, unul ce nu vazuse marea vreodata, de teama ca apa l-ar inghiti, de teama ca vreun peste i-ar smulge degetele in timp ce inoata.

Cand am plecat, am intors umarul drept catre copacul sub care batranul statea, eu plecam, el tipa, tipa. Defapt,cam de la asta pornise totul, ii auzisem tipetele si ma intrebam daca-i e foame, i-am dus o bucata de paine si el mi-a vorbit ore intregi cand l-am intrebat de ce tipa.
Mi-am zis ca lumea asta e plina de ciudati,de nebuni, dar mi-am amintit ca eu nu ar trebui sa judec oamenii cand ei ma judeca pe mine, eu stiu cand am dreptate. Si poate, poate.. poate e mai bine cand sunt singura.Si, in timp ce imi rodeam unghiile de la mana dreapta, cu stanga trasam linii pe panza, cu mintea eram in lumea mea si atunci.

ATUNCI mi-am dat seama ca singuratatea ma inspira, ca sursa mea e o camera goala, dar ca am nevoie de cineva, sa ma tina de mana, sa-mi spuna ca totul va fi bine, eu sa-i spun ca nu-l cred si ca e prost, dar in mintea mea sa zambesc si sa sper ca,intr-adevar, el stie mai bine.

Da,am nevoie de cineva, sa ma inspire cand sunt singura, la care sa ma gandesc atunci cand mi-e greu, sa fac pe dura si sa nu recunosc.Pentru ca, adevarul e, ma tine in viata, dar e si cel mai mare pacat al meu. E cea mai puternica arma,cel mai bun medicament. Nimeni nu e pervers,doar nu au avut curajul sa spuna ce si-au imaginat.

Un criminal e un om normal,atata vreme cat isi tine crimele doar in capul lui. Si,defapt, eu ma raportez la un "el" real cand mint ca-i imaginar, ca e teatru, ca sarut nebuneste pentru ca... mi-am dorit atat de mult timp sa il gasesc, sa gasesc. Dar nu am cautat nicio clipa. Cand mi-am dat seama, si m-am intrebat de ce.. ... e pentru ca ma apar de mine.

S.T.E.R.E.O

Si cand mi-am ridicat privirea imi faceai semne disperate prin aer ,te gaseam amuzant,dar pierdut si "a pierde" e un verb trist,deci tot ce tine de el e trist..Am incercat,jur,am incercat sa te iau de mana,absenta
dar ma dureau mainile si mai ales picioarele asa ca m-am lasat in bratele tale,purtata, doamne,ma simteam asa patetic... dar imi placea,ciudat si patetic, imi placeau prostioarele de doi lei pe care mi le aruncai si care,deodata,nu imi mai pareau prostioare.
Apoi ne-am intins pe pat,un pat mare si albastru defapt gri si mov defapt,nu imi pasa culoarea.Muzica suna prin pereti si ei sangerau colorat,intr-un colt, verde,mov,roz,rosu.. chiar uitasem ca sunt aproape daltonista. era un jazz nebun, doamne, imi vibrau venele si porii care erau ai mei,apoi ai tai,apoi eram unul si apoi eu eram o coasta si tu un stern nenorocit de care eu eram obligata sa ma lipesc
in timp ce in noi respirau plamani apoi,am revenit oameni oameni urati,goi,albi,reci cu picioare lungi si taiate,zgariate
rasucite
alungite
si lumina ne omora,ne infometa,ne durea,ne durea,ma durea,ma durea...
peretii curgeau,aceleasi culori nenorocite,niciodata nu imi voi aduce aminte "as vrea sa-ti aud inima stereo" asta inseamna sa intrii in mine,pervers nenorocit.
Nenorocit,dar imi placi, cum iti mananci celulele mai ales cum ma respiri in tine,fiecare por obosit imbibat cu miros de tigara.
Cum saluti scurt,adormit,cum,deodata,in camera asta ciudata esti alta persoana si iar,iar,iar,nu ma satur,nu te saturi.. canibalism obsedant, pasionant..
glume deochiate,dressuri colorate,culoare,ma izbesc culorile astea. realizezi ca e intuneric in camera?
nu,ai dreptate.
e lumina
am inchis eu ochii,cu tine deasupra,animal brutal, penal, mori.
Mori,mori... e dimineata,te vad,esti aici,tot aici,viu defapt..culorile astea imi spun ca e genial langa tine.
si apoi
...
Defapt nu esti

un an

acum doua zile am facut un an de cand cu blogul asta:)
deci, acestea fiind spuse, la multi ani mie. ba nu. blogului. ba nu....mie, ca sa pot scrie pe blog.
mda:)



CUR-CU-BEU (!?)

Eu m-am straduit tare mult sa trec peste acest subiect mirobolant. Da' n-am putut,m-a rascolit prea tare. Deja presimt un cosmar colosal, si nu-mi convine sa-l am doar eu. Ia sa suferiti si voi. Sau ceva,orice.

Dupa multe intrebari gen: "da' de ce?!", m-am gandit sa va sochez si pe voi.
Hai sa nu lungesc mult vorba. Va anunt ca a aparut adevaraciunea,shucarimea. Mai exact,numaru' unu al revistei " euro manele".
Este ca nu va asteptati? Nici eu.. noh,numa ca eu am cateva nelamuriri:

In primu' rand, cum vor innumara ei aparitiile revistelor?
Adica.. " numaru' fara numar al revistei" nu suna promitator.

In al doilea rand, cine va citi revista?
Mie imi suna a ceva necurat intre manele si citit.. da' cred ca au facut revista numa' ca sa moara dushmanii da ciude.

Si in al treilea rand.. cum mama dracului le gasesc?! desi da,la drept vorbind, era cam greu sa nu imi zboare privirea(fal-fal) pe chestia aia puternic colorata.

Intre timp, sunt constienta ca le fac,indirect publicitate.. Da' eu le urez sincer la cat mai multi cititori,doar-doar or invata sa citeasca si sa scrie corect,doar-doar se va gasi cineva sa faca misto de ei, ca atare sa se supere, sa-si ia jucariile si sa plece.

Fetish

Buna,straine.
Aseaza-te.
acolo,in stanga mea
Pe scaun.
Leaga-ti mainile singur.
Incruciseaza-ti picioarele
Coboara barbia,musca-ti buzele.
Acum fi obiectul meu decorativ.
Un simplu nimic,
pe care chiar pot sa-l ating.
Nu-ti misca privirea,
dezgoleste-mi
ploapele de tus si buzele de ruj.
Scrijeleste-ti pielea cu portiunea de metal
gasita azi in parul meu
nu-ti parasi mediul vital,
azi ti-au gresit horoscopul.
Musca-ma.
de gat.
incet.
Cu dintii de plastic,loveste-te
eu nu te-am chemat
dar tu ai venit
pe acelasi drum.
Gol.
Gol.
Cand ai venit,
mi-au cutremurat zidurile
tu,cu talpile tale
ti-ai creeat un drum
spre locul in care se cumpara
umbre si respirari la bucata.
Sex si droguri usoare.
vino azi,
e ieftina iubirea
si tu mi-o vinzi frumos.


Era text epic,dar suna mai bine ca poezie.. nu are inceput,nici sfarsit. E doar o idee.

Despre noi doi

Un fel de motto: "un actor trebuie sa fie stralucit doar pe scena. intra,e personajul, il traieste,isi primeste aplauzele si pleaca. Dincolo de scena e acelasi. Dar el,mai mult ca oricine,simte trairile din spatele cuvintelor. Zambeste,dar stie ce gandesti"


I. Inchide cartea.. se lasa usor pe spate. Injura in gand,inchide ochii, ii deschide. Sus-carti, jos-carti, in jur-carti. Sub fotoliu-carti.. le-a citit pe toate,unele i s-au intiparit in minte,stie fraze intregi, pagini,toate sunt acolo. La ce dracu' ii ajuta? La nimic.

II. Afara,ploaia nehotarata, ca o virgina la prima incercare. Soare,ploaie. ploaie. soare. ploaie. ploaie. soare. Nu s-a sinchisit sa-si ia umbrela,nici hanoracul nu-l ajuta prea mult. Ingropat in cutele materialului gri,ploaia e un spectacol 3-D. Merge.

III. Afara e soare; uraste soarele,lumina puternica e izbitor de stupida,caldura parca-i opreste gandirea. "deci,azi stau in casa iar.. sau nu." Nu mai are nici tigari,nici cafea,foame nu-i e,dar tre' sa iasa.

IV. Are parul albastru pentru ca asa vrea el. Sa nu-l descrie lumea "blond,brunet,saten". Sa nu-i spuna nicio pitipoanca cu pretentii de femeie fatala "vaai,ce par ai!". Mai demult,l-a oprit una pe strada si i-a zis o chestie asemanatoare.

A privit-o sictirit. In mintea lui i-a dat o palma peste fata puternic tapetata cu fond de ten "taci,fa". Plus un pumn intre sani. In realitate, a mers mai departe, fara sa scoata vreun cuvant.

V. La magazin,aglomeratie. Un tip in spatele ei ii fixeaza fundul. Obsedat. Disperat. Mori,ma! O punga de cafea. Un pachet de tigari,tari. Nu,nu vrea mentolate, are de gand sa-si distruga plamanii,un fel de masochism extins.In spatele ei,acelasi tip. Ea cere un pix. da,un pix,nu conteaza culoarea. Se intoarce catre tip,ii scrie pe mana un numar de telefon. El se bucura ca un babuin cu multe banane in fata, fara sa stie ca numarul este al fostului ei prieten. Ea pleaca. In spatele sau,tipu' isi cumpara o cartela cu multe minute.

VI. Dumnezeu e pictor. artist. mai ales,actor. joaca pantomima, chiar se descurca. Ce naiba l-a apucat cu Dumnezeu,nu stie. Rade. In autobuz,lumea il priveste ca pe un nebun. Intoarce privirea catre geam si rade mai tare. Anti-social thing.

VII." Ma inteapa inima,pun pariu ca e de la cafea. Cafeaua e ca iubirea.. iti place la inceput,apoi te distruge,apoi vrei sa scapi de ea,dar stii ca fara ai fi distrus. Nu stiu de ce iti scriu,m-am tampit de tot de cand te stiu. esti ca prafu' asta maroniu,un ceva care ma tine in viata. Si totusi inutil. sau util. Dracu' stie. Dracu' sa te ia, sa te aduca la mine. Raiu' e de cacat, been there. iti lalaie doi ingeri galbejiti.

"Dumnezeu zambeste ca tampitu' , si atat. Ma rog ,asa mi l-am imaginat..mi-e dor"

VIII. Cand frigul iti intra in oase,nu-ti mai pasa de iubire. Sau era invers? defapt,cand frigul te prinde in hanorac si pantaloni scurti,gandirea nu e tocmai limpede. Si cand ploua, castile-n urechi nu functioneaza drept umbrela, iar vesurile melodiei preferate iti par propriile ganduri. Deci.. cand ploua,e frig... si nu gandesti corect. filosofia lui de moment.

IX. Tenesi,blugi, tricou alb. nemachiata,cu parul strans in coada, musca usoor o bucata de ciocolata. De parca ar face dragoste cu bucata de ciocolata.. pana la urma,doar ea ii aduce fericire si placere. S-ar mai gandi la cateva placeri,da' parca nu i se mai par normale. Se ridica si o suvita i se desprinde din parul legat strans.. Aluneca usor. O mangaie pe gat. Ajunge pe buze. Intoarce capul,isi prinde parul mai bine. ia fixativul si il foloseste pe post de microfon. se descopera in actiunile sale,se opreste, isi imagineaza ca e privita si se cufunda in fotoliu razand in hohote. Cine sa o vada?

X. " Defapt,filosofia cafelei e mai adanca. oamenii se bazeaza pe lichidu' asta si au crezut mult timp ca el le va zice viitorul. incercau sa-l vada pe fundul cestilor. Si nimic.Iar Dumnezeu.. e un tip fain,tre' sa recunosti. multi l-au iubit fara sa stie cine e, unde e,cum e. au avut incredere in el. As putea spune ca-mi esti dumnezeu. Poate scrisu' asta e o spovedanie"

XI. Si lumea de pe strada i se parea arsa. soarele bate puternic. Pe colt,cateva tarfe ranjesc murdar. Soarele te carbonizeaza,un incendiu urias. Cel putin,ea ii vede pe toti ca niste muste cautand un bec.Cu tigarea-n mana, i se parea ca face concurenta. "intr-o zi,soarele o sa ne arda pe toti".


XII. Culoarea i se ducea,in jos, ca cerneala. Ploaia ii batea trupul si,la dracu' n-avea nicio problema. Cand a ajuns acasa,a trantit usa,apoi s-a lipit de pereti,ca de prietenul cel mai bun. Cu ochii inchisi isi dadu seama ca,defapt,nu stie ce vrea.Ca acasa e foarte bine, "departe" e mult prea departe pentru el. Grijuliu,isi aseza rucsacul langa pat. Fie ce-o fi.

XIII. "Mai stii cand am plecat amandoi, era 3 dimineata, in Fagarasi, fara telefon,fara lume,doar.. doar noi doi? si 3 zile ne-au fost de-ajuns sa stiu ca am gasit ce vroiam, ca am cautat indeajuns de mult. Cand ne-am intors, mama isi cauta sufletul. Si m-a certat,dar eu imi aduceam aminte de tine si zambeam atat de larg incat s-a oprit. in mintea mea, muntele inca zambea,tu zambeai,copacii, inaltimea,pietrele. Iar tu ai mai stat o noapte cu mine. Cand am facut dragoste,defapt faceam sex salbatic. Si cand am ramas singura pentru tine ploua,pentru mine era soare. Si cand ai vazut pentru a doua oara muntele,era mai pustiu.Iar mie mi s-a parut un oras idiot. te rog,zi-mi ca n-a fost doar in capul meu.. cum ar fi sa stiu ca cele mai frumoase amintiri sunt fabricate de mintea mea?

XIV. "plec iar pe munte. Dar te iau cu mine-n gand, in mine. Esti a mea,sunt al tau. Aici ploua,e groaznic,dar rezist,nu ma omoara. La tine e soare,stiu..Imagineaza-ti ca esti cu mine. Si zambeste"

...cei doi se ridica si pleaca in pozitii diferite.

Se intorc,fac plecaciuni in fata publicului, acesta se ridica si aplauda frenetic. Sunt actori buni.

concluzia:

Diana:
ti-ai gresit numele cu "cafeaua-de-dimineata"
Catalina:
aaa??
Diana: trebuia " cafea non-stop"....ca tu bei cafea mereu

amicii veseli

azi e ziua internationala a gay-ilor!
va rog,este important sa le uram la multi ani ,cat mai multi fundasi, cat mai multe impopotionari si poporul lor sa nu fie prea infundat..
nu de alta,dar tre' sa radem si noi, ei ne fac ziua mai..altfel.
pentru ca sunt veseli si mai feminini decat juma' din femeile pamantului! la multi ani!
(a se observa entuziasmul mirobolant de care dau dovada.)
LATER EDIT: am gresit stirea. asta e,noi sa fim sanatosi!

"Ce ti-e scris,in frunte ti-e pus"

Va mai amintiti celebrul meu articol, "cadouri de evitat" ? ei bine,iata un exemplu de ASA NU. serios.. nu de alta,poate sunt eu mai perversa,dar alea nu-mi seamana a lumanari,adica ce dracu'.
P.S. revin la vechea mea intrebare: cum naiba le gasesc?!

P.P.S. serios, nu.
P.P.P.S. ma bufneste rasu'

Metamorfoze

Scriu fara sa scriu,defapt,nimic. Nu ma pot gandi la nimic, adica nimic concret. E o situatie noua pentru mine deci,iata o serie de imagini,cam cum vad eu scenariul, voi faceti filmul in mintea voastra.
Incep:
Zamaete. Zambete false,zambete reale.. doua cuvinte imbarligate, litere incurcate.Un film bun,o replica geniala. doua filme bune, aceeasi replica geniala. Filmul vietii mele. Un scenariu cu doi oameni in parc, mazgalind un caiet,pictand o lume. "Dumnezeu a fost pictor. Altfel,de ce am avea atatea culori?". Aceasi replica geniala,acelasi dumnezeu tacut,care indeplineste dorinte tarziu. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Un sarut. doua. trei. sex. In parc,in vazul lumii. Nimeni nu-i vede,defapt. E totul in mintea noastra. Dar daca nu esti real...ei bine,am amintiri placute. Iar zambesti. Eu zambesc. Patetic. Patetic,dar imi place. Da,sunt masochista. Pasiune,iubitule, DAAAA. Nimic genial,doar aia de acolo. Ai sesizat ca nu mai sunt ironica. Da,e ciudat. Nu,nu ma descoperi,nu te simti Columb. Dumnezeu pieptanandu-se. Noi urland. Noi,adica intreaga planeta..poluaaree.. Nu fac nimic,dar sunt geniala. Si totusi, stiu ce sa ma fac cand voi fi mare: artista. Acopera o gama larga de lucruri,deci e perfect. Si,in adancul sufletului meu te pastrezi. Ocupi atat de mult spatiu ca dai pe dinafara. Da,esti doar al meu. "doar" suna egoist,imi place egoismul. Pasiune. da. da.da. Si apoi multi de.. nu.nu.nu.nu. Sau era invers? (nu mi-a placut niciodata reclama aia). Nu-mi da ceai,nu beau. Cum nici tu nu bei cafea, cititor de rand. Te privesc de jos,adanc,in ochi. Scenariu pervers. Este? Da,cam este. Nu ai inteles nimic pentru ca nu era pentru tine. ASTA E REPLICA MEA. Astept aplauze. Un uter care se exfoliaza,curge,rosu,rosu aprins, ca melodia. Scarbos. Loveste-ma. Asaa.. multumesc. Gata cu ideeile,incepe sa-ti placa si sa intelegi.

P.S. VOI REVENI IN CURAND LA VECHIUL MEU MOD DE A SCRIE,NUMAI SA DEPASESC STAREA ASTA.. APLAUZE,VA ROG.

Dualitate

motto:"sunt ipoteza vietii. astept sa ma contrazici prin dragoste. si sa ma demonstrezi prin pacat."


Iata-ma. Aproape dezgolita, imi dau masca aia cu zambete jos. Priveste-ma. Nici nu ma recunosti,de parca sunt altcineva,de parca abia acum iti castig atentia.. sunt altcineva-ul la care te gandeai, uneori, absent. Cand nu stiai ce naiba e cu tine. Am fost mereu acolo,ai fost mereu aici,ne stim de o viata intreaga. Doar ca nu ne-am dat seama.

Mie imi placi,asa,simplu cum esti. Sau complex,nu am incercat sa te descifrez niciodata. Imi place sa te simt,te simt razand si e aproape pervers, pentru ca e atat de bine sa te obosesc razand! Zambind. Uit pentru cateva clipe ca am corpul meu,si plec inspre tine..si totusi,golurile din stomac nu ma lasa sa uit cine sunt..

Imi asez masca la loc,mi-o potrivesc pe fata si plec mai departe,cu ironiile-n carca. Dar in piept,inima mea inca se zbate si e ciudat cum,desi nu a cunoscut vreodata exteriorul corpului meu,ea vrea sa iasa. E si mai ciudat cum,desi nu ti-am vazut exteriorul eu vreau sa.....nu.. nu.. alt ghemotoc de hartie mototolit si aruncat de perete. Ce simt ghemotoacele de hartie cand le arunci de perete? Ce simte peretele cand arunci cu ghemotoace de hartie in el? Cui ii pasa? Abia daca s-au vazut,abia daca s-au atins,o secunda nu e indeajuns. Si totusi. Amandoi isi simt lipsa.

Ma incomodeaza masca asta,cu zambete si ironii. Ajuta-ma. Da-mi-o jos. Fara sa ma ranesti. Fara sa fie nevoie sa inchid ochii,nici macar o clipa. Vreau sa vad.Pana acum,cu ochii mei mari si negri am vazut doar exterioare,oameni neputinciosi in sentimente.. Cand,in sfarsit,te gasesc,vreau sa vad cum arata un om corect si bun. Si asa,ceilalti imi par doar umbre,umbre distorsionate,lipsite chiar si de coaja din spatele lor,numita generos"trup".

Vreau sa ma saruti,e un pacat ce mi-l permit. Mi-e frica sa-ti spun. Asa cum imi e frica sa-ti dau drumul. Mi-e teama sa inchid ochii..poate in urmatoarea secunda vei pleca.. Defapt,pleci. Daca ai intelege ca ma fasccineaza ciudateniile tale simpatice,poate te-ai intoarce si poate m-ai certa.

Unde ai fost atat de mult timp,doar noi doi stim,fara sa stim.. defapt,am fost mereu cu tine. Te rog,pune-mi masca la loc. In lipsa ta voi ironiza ne-oamenii.

De ce scriu

Multi vorbesc in ziua de astazi. Deschid gura,nu spun nimic. Nimic important. sau spun prea multe lucruri,se pierd in propriile idei,epateaza prin forma si pierd esentialul, sau, si mai rau, nici nu l-au avut vreodata. Aminteste-ti doar "te iubesc". se arunca "te iubesc"-urile pentru orice nimic, ne iubim pentru nimic. Sau,la extrema, ne uram pentru orice nimic. Ne irosim niste asa-zise sentimente, cand defapt nu simtim nici-un cacat.
Nimic.

In plus,ne aruncam masti,ne credem actori. Niste masti ale ignorantei,ale indiferentei. toti avem ceva de zis, dar intotdeauna altceva intervine.
Altceva insemnand orice tampenie de doi lei jumate,nici aia. ne batem joc de ceilalti si,in special de noi, incercam sa socam un public inexistent si urlam"avem ceva de zis"astia suntem. Prieteniile se duc pe apa sambetei din doua cuvinte prost intelese.
Asa avem ceva de zis? asa ne respectam?
Toti,bineinteles,suntem niste genii in viata. ne credem superiori. nimeni nu vrea sa accepte ca cel de langa el e mai bun intr-un anumit domeniu. nu ne vedem decat pe noi,niste egoisti obsedati ,totusi, de parerea celorlalti.
Scriem ca nebunii uneori prea inumani,alteori prea la sentiment. Socantul, falsa filosofie si acceptul celorlalti ca sa ne acceptam pe noi,ca persoane.

Spune-mi sincer,de cate ori te-ai gandit sa schimbi ceva doar aruncand o propozitie inteligenta?
Schimbare in sensul nu a unui public uimit de uimiti de capacitatile tale intelectuale,ci a unor oameni dornici sa schimbe, si ei,la randul lor.

-in lipsa de ocupatie-

ai citit aceasta postare?
felicitari! ai castigat o punga de seminte.
la alegere dintre seminte de floarea-soarelui sau bostan!

Vorbeste vinul

Prolog: am ca sursa de inspiratie directa articolu' unui amic ce se incapataneaza sa nu bea cafea,ci ceai. Si sa minta cu nerusinare. In articolu respectiv se descriau nivelele de betie crunta pe care o persoana le poate avea pe modelul "cum stii daca esti suficient de beat." Noh,eu fac altceva. Voi face portretele-robot ale celor turmentati. Si pentru ca am in fundalul povestirilor cazuri reale,nu voi da nume. Din motive evidente.

Povestea nr1:"prescolarul"

Ora patru noaptea. locatia:clubul din oras,singurul deschis la acea vreme. Personajele principale sunt doi prieteni foarte buni,amandoi pusi pe fapte mari . O bere,doua,trei si deodata, cei doi au uitat clasele primare in care au invatat sa innumere. Sau sa vorbeasca. Defapt,la o privire mai atenta,cei doi au uitat sa mearga,au uitat drumul spre casa, sprijinindu-se reciproc "prietenul la scoala de sprijin se cunoaste". Apoi momentul in care cei doi se lasa pagubasi, se aseaza in mijlocu' drumului si asta pentru ca, pe de o parte a uitat cum sa stea in picioare, pe de alta fiindca e vorba de "curaj,tata". Adica tre' sa fii extrem de curajos sa te asezi in mijlocul strazii. Sau extrem de prost.

Cand o masina aproape il calca pe unul dintre cei doi,celalalt se ridica si ii sparge parbrizul soferului. Acum ramane la atitudinea fiecaruia. Cine a gresit: betivul ca a vrut si el un pic de spatiu intim, sau soferul care a franat,lasandu-l pe babuin sa traiasca.

Portret robot: turmentatul ajunge sa uite tot,absolut tot , inclusiv faptul ca e om. Se comporta,deci, ca un urangutan sau alta primata subevoluata.


Povestea nr2:"revelatorul"


Dupa 3 ani de iubire pasionala, Titi Nelu Popicila e parasit de iubita sa, Steluta Verginica. Suparat,suparat e doamne, iara,suparat, acesta isi inneaca amarul in crasma orasului (la doru,pentru cunoscatori), unde doarme timp de 4 zile. Verginica ii simte lipsa lu' Nelu,se intoarce pentru impacare, dar pe timpul betiei, Nelu a realizat ca Verginica i-a facut doar nenorociri in toti cei 3 ani de relatie. Ca atare, la momentul revederi, o bate pentru greselile ei,a familiei sale,a cainelui ei, a prietenelor sale. A prietenelor prietenelor sale. Ale Evei.


Portretul robot: betivul are revelatia divina, cunoaste toate raspunsurile existentiale. Drept urmare, el ii poate judeca pe cei pacatosi .Un fel de Mesia pe pamant.



Povestea nr 3:"matematicienii"

Alti doi prieteni. In acelasi club. Acelasi numar de beri la bord,adica "fara numar". Dornici de afirmare in plan profesional, dar si cleptomani, acestia fura din club doua pahare si o scrumniera. Cum poti imparti 3 la 2? ei,asta s-au intrebat si eroii nostrii! Pe drumul de intoarcere spre casa are loc urmatorul dialog:

" -baa..deji..iau io bharele..du scrmnieraaa...daaaa?
-nu, io iau baharele, du scrumniiieraaa
-ba... du sa suji p**a...
-ba duu..
-ba?
-daaa? ..fajem 69!"

Portretul robot:acesti betivi cunosc tainele matematicii! diferentialele! tooot!


Povestea nr4:"transcenderea si fantasticul"

Aceasta povestire are un caracter fantastic, precum"sarmanul Dionis" al lui Eminescu. Nu se stie cine a fost cel care a facut toate acestea. Precum Stavrache in "in vreme de razboi" a lui Caragiale. Pentru ca nu poate deosebi visul de realitate. Pentru ca vede pitici verzi scaldandu-se in covor. Si isi aminteste clar ca nu are covor!

Pentru ca e convins ca se afla la piscina,si e gata sa sara la trambulina, pana cand o forta divina il opreste si zice:
-BA PROSTULE, ESTI LA ETAJU' PATRU!

Ce e real? Ce e fantastic? Nu se stie. Portretul robot: personajul are transcenderi si experimenteaza catalepsia. Asadar,o rapacitate absurda si inumana este raspunzatoare de involutia pshica a personajului pana la starea dementei. Asadar,nu stie ce am scris aici. Nu ai teama..E DOAR O ILUZIE OPTICA!


Epilog: sunt prea multi betivi pe lumea asta. si nu stim.. vorbeste vinul pentru ei, sau in vin sta adevarul?

mas,mas,mas por favor

Jose Armando se plictisise singur,in lumea lui de telenovele. Nimeni,dar absolut nimeni nu ii mai stia povestea trista,complicata si incestuasa.
Toate gospodinele erau acum preocupate cu vizionarea altor emisiuni. Povestea lui de dragoste era acum incadrata in "iubire interzisa". Cate batai cu tata-socru indurase, cate episoade doar pentru a afla ca cea pe care o iubea era sora lui! Toate acestea ca,mai apoi, sa fie copiate cu nerusinare de o asemenea emisiune.

Plus ca incercase de mii de ori sa isi stapaneasca pornirile nervoase,sa nu carecumva sa fie prost-inteles de catre telespectatoare, iar acum... acum Jose isi dadu seama ca circul si violenta sunt la ordinea zilei,ca prind la public si ca nu doar gospodinele isi clatesc privirea in minunatele emisiuni,ci si oamenii mai bazati din punct de vedere intelectual.

Vai,cate episoade s-au irosit,cata munca si transpiratie in "Betty cea urata" ,acum "pe muchie de cutit" facea furori prin randul tuturor disperatelor ce parca-parca observau ca au nasu' nu-stiu-cat de mare/mic, sau cine-stie-ce.

Defapt,toate povestile din telenovele erau in "Acces direct". Era dezamagit total,cum puteau oamenii sa dramatizeze in asemenea hal? sa profite de orice posibil caz nefericit, sa il faca public, sa isi bata joc asa, pe fata? nu doar de caz , ci si de cei care priveau.. Cum puteau televiziunile romanesti sa copieze nu doar formatul emisiunilor straine (gen: "dansez pentru tine"-"so do you think you can dance")?ci sa le si adaoge replici si povesti penibile :"noi nu dansam pentru bani! nu sunt simplii bani,sunt bani pentru cei nevoiasi! "?! Sa-si verse lacrimile de crocodili si altii,mai idioti, sa urmareasca plini de entuziasm...

Totul devenise o telenovela,o poveste absolut tampita,de doi lei jumatate. Jose Armando a incercat sa isi ia alt job. Nu putea sa lucreze oriunde,asa ca el, fiind idealul masculin, latino-loverul, s-a facut gigolo.


Dar munca lui nu a fost pe deplin rasplatita. Fetele nu erau multumite de prestatia lui,pe motiv ca au vazut si mai buni. A incercat sa tina o relatie cu o fata extraordinara. A fost minunat,pana a aflat ca avea 15 ani. Disperat, Jose Armando a vrut atunci sa intre in industria muzicala,dar Fernando de la Caransebes era razbunator si il urmarea de dupa tufisuri cu toporul. Temandu-se pentru viata lui, Jose Armando a plans mult,mult,mult,mult. Foarte mult. Nu degeaba jucase in telenovele. Dar Jose Armando s-a suparat. Si-a luat lucrurile si a plecat. La negru,in Italia.

copilul din mine

Am fost un copil ciudatel..asa mi-au zis ai mei. nu ma jucam niciodata cu papusile,mi se parea o pierdere de timp. In schimb,ma jucam cu masinutele,cu jucariile de plus,desenam si citeam. Cantam uneori. Mai mereu. Pentru a se distra,parintii ma puneau sa cant la petrecerile cu prietenii. Eram un entertainer,ce sa mai. Numa' ca,eram cam neascultatoare. Nu purtam roz,nici rochite. Imi placeau pisicile. Si imi amintesc ceva legat de asta..


Nu stiu cati ani aveam. Iesisem in fata blocului,profitasem de faptul ca ai mei erau plecati de acasa. Am lasat usa descuiata,televizorul deschis si am plecat. Libertate,frate. Lumea imi parea pe atunci exagerat de mare. Doua strazi departare erau o infinitate,trei erau deja un alt univers. Deci,la un univers departare de casa mea am gasit o pisica. Un puisor,un pisicut gri. L-am adoptat repede,m-am intors cu el acasa,i-am dat sa manance..


Ma jucam cu el si ii citeam povesti. El fugea sub mobila,eu il aduceam inapoi si il certam ca a plecat atat de mult timp. Toata povestea asta a durat vreo 3ore. Pana cand a venit tata. M-a certat putin,mi-a explicat ca pisicu' e micut si ca are si el o mama. Si ca ii e dor de ea,probabil...sa-l dau afara. Si l-am dat. Cam vreo 20 de minute,pana cand tata,obosit,a adormit. Pisicu' ma astepta cuminte,in fata usii. L-am luat inapoi in casa. Il mangaiam, ii citeam, il iubeam eu,acolo,cu iubirea mea de copil.
Si apoi,am vazut-o pe mama. Eram pe balcon. M-am speriat. Am luat pisicul.Am deschis fereastra si.... l-am aruncat pe fereastra. M-am prefacut ca totul era normal. Iesisem pe balcon,sa vad pisicul,dar nu era... afara era soare,atat de cald. Mama si tata se tineau in brate si eu ma uitam pe fereastra. Tata ma ghicise,zambea si i-a propus mamei sa stam sa vedem cum e pe afara. Si atunci... a inceput sa ploua. Furtuna. Si mi-am vazut pisicul. In copacul din fata blocului,pe ultima creanga,atat de subtire. Miorlaia. Atat de tanguitor. Si se uita la mine,jur. Tata ma mangaia pe cap,eu plangeam...

Nu stiu cati ani aveam. Dar atunci mi-am dat seama ca asa sunt si oamenii. Se agata de orice speranta,de orice vorba buna.. da,la varsta aia mi-am dat seama ca daca parasesti pe cineva te doare. Si el plange,pentru ca nu poate traii fara zambetul oferit de tine. Degeaba vrei sa fie la fel ca inainte. E imposibil...oamenii nu uita.. vor inapoi clipele frumoase,fie ele si cateva..
Nu,nu am fost parasita recent.

vraj(el)itoarele

Esti trist? ai probleme grave? nu stii cum sa le rezolvi? nimic mai simplu! avem o gama variata de tamaduitoare,de vrajitoare,de specializate, de mame fermecatoare si blestematoare! si pentru ca sunt o persoana altruista, va ajut in alegerea tamaduitoarei potrivite!

*D-na Cristina: aparuta la toate posturile TV,rezolva orice problema (chiar orice problema?! bun. as avea niste sugestii gen salvarea pamantului, razboaiele.. si alte nimicuri d-astea. se rezolva,da? foarte important ca e aparuta la toate posturile TV. pun pariu ca fanii Trinitas TV sunt clienti fideli.)

*Melania: rezolva orice fel de problema in numai 2 ore. (Vai,si eu mi-am facut atatea probleme existentiale cand totul se poate rezolva in doar 2 ore.... mai stiu eu lucruri care se rezolva tot in vreo 2 ore. niste probleme tare grave...)

*Ermina,cea mai puternica vrajitoare rezolva urgent problemele dumneavoastra. luna aprilie,cea mai benefica luna. rezolvare garantata. ( am dat de cea mai puternica vrajitoare! are muschi, ia steroizi, are 1.80 m, face karate si kung-fu de la 4 ani. sparge caramizi doar fluturand degetul mic de la piciorul drept in aer. ea si numai ea rezolva toate problemele de matematica,fizica,chimie. urgent. luna aprilie este mult mai benefica decat restul, pentru ca incepe cu "a" si se termina cu "prilie"! )

*Vrajitoarea Soromeda ajuta in orice problema in 24 de ore,apelati cu incredere. (asta e sub acoperire. ea nu rezolva probleme,ea le ajuta. dar se poate rezolva pentru ca pana ajuta ea problema, celelalte vrajitoare actioneaza rapid. in doar 2 ore. ce vreti,daca tehnologia nu a ajuns la ea si daca ramane in dezavantaj cu 22 de ore. da' asta e irelevant. ma sperie numele ei,seamana a boala venerica sau ceva..)

*Mama Omida rezolva probleme urgent,impreuneaza pe cei despartiti de 5 ani fara pretentii. (de mama asta am mai auzit. observ ca se tine bine si ca e pe trend, treaba cu "impreunatu'" e la moda. dar nu inteleg de ce numai cei despartiti de 5 ani pot fi impreunati. e perioada de incubatie? e vreo sarbatoare? plus ca,daca ma uit in trecut,parca n-as vrea sa fiu impreunata cu respectivu'....)

*Tamaduitoarea Mama Maria,lasata cu har pentru a va rezolva orice problema, chiar peste hotare. garantat. ( am gasit solutia. garantat. are har. garantat. nu stim de la cine il are. garantat. ne rezolva orice problema-am mai auzit eu din astea- . garantat. chiar peste hotare....nu era si o emisiune,cu garantat 100%? de aici s-a inspirat emisiunea,de la mama maria. garantat.)

...deci. mi-am ratat clar cariera. am trait,fara indoiala, degeaba. sa ma apuc de tamaduit! iata anuntul!

APELATI CU INCREDERE. NASCUTA CU HAR. REZOLV. IMPREUNEZ PE CEI DESPARTITI CHIAR PESTE HOTARE. APARUTA LA TOATE POSTURILE TV URGENT GARANTAT!!

p.s.Daca imi dispare blogul subit,inseamna ca m-au blestemat tamaduitoarele.

s-avem pofta

eu si Gabi. eu mananc cozonac. ( e Paste,nah) eram prinse intr-o discutie de maxima importanta si deontologica (ne ziceam bancuri).
Gabi: da,oricum,unii barbatii au par pe fund.
Eu: .....(las cozonacu' jos..)...
Gabi: POFTA BUNA!
....
concluzie: s-avem pofta. nu inteleg oamenii astia de manaCA CA niste porci de Paste,ajung in spital,de parca pana atunci au facut foamea. si se pare ca nici Gabi.
p.s. ma plictisesc,sunt in pana de ideei.

eu,muzica=rammstein=>leapsa

leapsa urmatoare este de la un blog simplu, si trebuia sa o fac de vreo luna juma'. ...regulile sunt simple,avem un set de intrebari la care se raspunde cu nume de melodii. Numa' ca tre' sa fie de la aceeasi trupa,sa nu se repete melodiile(si nici trupele,pt cei care iau leapsa) si sa se potriveasca raspunsurile,cat de cat. Eu am ales trupa Rammstein(da,nimic nou, am innebunit pe toata lumea), iata raspunsurile. Eu spun ca se potrivesc melodiile, dar sa vedem:
1. pick your artist: RAMMSTEIN
2. are you male or female: pussy (nu dau traducere,stiti ce inseamna)
3. describe yourself: Der Master (the master.)
4. how do you feel? : Keine Lust (Fara Chef)
5. describe how you currently live: Jeder Lacht(everybody laughs) si Rein,Raus (In,Out)
6. if you could go anywhere,where would you go?: Fruhling in Paris, Amerika,Moskow (primavara in Paris, America,Moscova)
7. your favorite form of transportation: Spring (jump)
8. your best friend?: wo bist du? (where are you?)
9. you and your best friend are: Feur und Wasser (Fire and Water)
10. what's the weather like?: Sonne (sun) sau Nebel (fog)
11. favorite time of day: Morgenstern (steaua diminetii)
12. if your life was a tv show, what would it be called?: Mein Herz Brennt (My heart burns)
13. what is life to you?: Ein Lied ( A Song)
14. your relationship: Ohne Dich (Without you)
15. your fear: Wut will nicht Sterben (Sorrow won't die)
16. what is the best advice you have to give? : Rosenrot. (Rose-red). defapt,refrenul,care s-ar traduce cam asa: "ape adanci trebuie sapate daca vrei apa limpede. trandafir rosu,oh,trandafir rosu.. apele adanci nu sunt niciodata linistite"
17. thought for the day: Du reichst So Gut (you smell so well)
18. my motto: Stein Um Stein (Stone by Stone.)
top