Reflexe conditionate

Starea I:

Un alt El, mai ciudat ca oricine, genu' ala de tip de care te indragostesti doar pentru ca-ti vorbeste 5 minute in telefon,cu care te ciondanesti in mijlocul strazii, amandoi cu zambete pe buze, cu care cumperi tuburi de acrilice la doua noaptea. Genu' ala de tip caruia chiar nu-i pasa. Ma trezesc dimineata cu el in gand si adorm tot cu el. Dar nu-i iubire. Asta-i starea intai.

Starea II:

Dimineata care ma ucide, pentru ca-i mai aproape de noapte decat de zi. Si in douazeci de minute aceleasi fete adormite, cu glume perverse si fuste scurte, machiaj imperfect si injuraturi la adresa mortilor.

Starea III:

Drumul nenorocit catre casa, vecinele machiate din colt, cainele negru si orb, si, mai ales, maidanez. Cainele rebel, super-cainele. Cel care ia in gura(hehe) orice roata de masina, nimic nu-l doboara, ca nah, ce-i mai rau decat sa-ti pierzi vederea. Mancarea rece din figider si vecinu' tampit de la trei, ala care-mi seaca nervii cu manelele lui retardate. Si cica starea trei e speciala pentru ca are o cifra magica atasata...

Starea IV:

Un baton de ciocolata imens, o carte si cafea. Apoi telefonul de la El, si cafeaua varsata pe carte.
Afara, cu zece persoane pe care le stiu vag, radem, glumim, si mai si parasim incinta. Facem glume perverse, cantam (zbieram) si urlam, unii la chitara, altii cu vocea. Stii tu, genu' ala de persoane pe care le-as lua pe munte, la Mama Dracului in resedinta, fara sa-mi pese ca mi s-ar putea intampla ceva rau. Deci starea patru-i un preludiu nevinovat in grup.

Starea V:

Seara cu amintiri tampite, cu certuri total fara noima, in care tre' sa dau un raport neortodox. "Cum?", "Cat?". O tigare pe balcon, cu pisica gri in brate, o pisica adoptata din scara blocului vecin. Un nurofen, am luat curent, am racit, am ochii cat cepele. Ca orice pizda pe blog, ma hotarasc sa scriu doar cand vreau sa ma plang. Nu? Starea cinci e o stare nasoala spre comic de nebuna

Starea VI:

O sa ma opresc la ea, pentru ca noaptea-i un sfetnic bun. Drept concluzie, toamna nimeni n-are chef de nimic. Tot toamna ne exmatriculeaza. Din vise. Vrem bani, nu gasim manuale pentru cursuri, nici bani, nici resursele necesare ca a doua zi sa nu luam pe toata lumea la misto. Adica, hai, sa recunoastem. Nu ma intereseaza prea mult, n-am tot ce vreau, dar am tot ce-mi trebuie. Sase e cifra fantastica, nu?

4 păreri geniale:

Rasta Man spunea...

Nu!
Fara doar si poate e o stare. Dar e ca si muzica. Si mai e refrenu care te poarta, dar poate nu iti va place, decat la a doua sau a treia auditie.

cafeaua de dimineata spunea...

omul-metafora revine

Excepţiul spunea...

Nu, 7 e cifra fantastica!
:D

rocket682 spunea...

Pai daca mai pui inca doi de 6, atunci ai cifra perfecta, cica ar' fi a diavolului, da' eu nu cred, oricum mie imi place.
Toamana e fantastica pt. nostalgici.

top