d.

As vrea s-mi spun povestea cuiva care sa o creada.
Sa o simta. Psihic si fizic. Sa doara si sa curete. Fiecare moment in care am plans sa devina amintire , sa urle odata cu mine, repetat. Sa simta. Sa-si roada celulele nervoase fix cum o fac si eu de cand imi toc timpul cu tine.
Sa nu aiba ce uita, pentru ca toate amintirie traie sunt, defapt , implantate cu forta gandului. Sa moara in interior. Tata.
Sa-si piarda toti tatal, in bratele lor, sa fie singuri cand moare Dumnezeu. Ce ii mai poti cere lui Dumnezeu pentru maine, cand Dumnezeu a murit in bratele tale? Fara sa poti face ceva, fara sa devii zeu, semi-zeu, sau mai stiu eu ce cacat nemuritor... Sa te doara. Cum totul depinde intotdeauna de altcineva, cum absolut fiecare sentiment iti este ghidat, pentru ca cineva nu are chef sa te faca sa te bucuri. Pentru ca nu vrea.

Nu mai poate.
A obosit.
Degeaba ii musti mainile, amintindu-i ca nu a obosit cu tine. Degeaba ii repeti ca lumea va incepe doar cu tine de data asta, ca ii poti tatua sufletul permanent, cu aripi mari.


Cum ar fi sa stii ca cele mai frumoase amintiri sunt doar in mintea ta? Sau, si mai rau, sa stii ca toate amintirile tale sunt ghidate de cineva , ca nu ti le poti ordona, ca nimic nu curge, totul e inghetat.
Urat. Stii. Ai aparut asa, brusc. Poate te-am chemat. Poate aveam nevoie de cineva intreg la minte, care sa ma pocneasca dur. Sa-mi aminteasca permanent ca viata nu e roz, desi! cacat! am stiut asta mereu...

5 păreri geniale:

CarmenPunkGirl spunea...

Avem nevoie de un Dumnezeu doar al nostru...

Alexandrü spunea...

epic
don't stop belivin'

Anonim spunea...

misto faza cu dumnezeu

§Þ¡ññ€® spunea...

Cand scri dai impresia ca ai mai trait o viata inaintea asteia in care te'ai pregatit pentru tot...

cafeaua de dimineata spunea...

cine stie :) n-am crezut niciodata ca am mai trait inainte, dar cred ca am trait acum destule

top