deci:

"dati-mi o fereastra, o usa sau o strada, vreau sa fug"

motiv unu: pliciseala e ceva grav.
motiv doi: monotonia e si mai grava, aproape distrugatoare. mda, este.
motiv trei:
pentru ca unii nu mai pot de grija mea, si cica-s fata, si fetele n-ar trebui sa vorbeasca urat. (Dar "urat" e relativ si prefer sa spun ca ma doare-n cur , decat sa ocolesc subiectul. Mie mi se pare normal, nah.)

DECI: 1. radem, glumim, da' nu parasim incinta.
2. un strop de nebunie nu strica niciodata.
3. de data asta nu intelegi. dar, cum am spus candva "Daca nu intelegi, nu e pentru tine"
si-mi asum riscul de a nu avea vreun destinatar direct.
DECI: de data asta nu voi mai lasa nimic in urma. I'm back.

"povesti, baby!"



Exterior

"Ca oamenii geniali sunt geniali pentru ca isi striga nebunia pe fata, urla cuvintele, clare si atat de simple, dar nimeni nu-i baga in seama, oamenii doar clipesc confuz si spun: " cam ciudat tipul asta".
Nu iti spun nebun pentru ca si ei s-au gandit la asta candva, copile.Lor doar li se pare ciudat faptul ca tu ai avut curajul sa strigi.De altfel, li se pare ciudat ca spui adevarul, satui de atata minciuna, s-au obisnuit cu ea si acum traiesc din minciuni. Mai mici sau mai mari,nu conteaza, nici nu-mi pasa. "


Asta mi-a zis batranul, cu ochiul drept scos, acoperit cu un bandaj gri, semana cu un pirat.Un pirat cam nelalocul lui, unul ce nu vazuse marea vreodata, de teama ca apa l-ar inghiti, de teama ca vreun peste i-ar smulge degetele in timp ce inoata.

Cand am plecat, am intors umarul drept catre copacul sub care batranul statea, eu plecam, el tipa, tipa. Defapt,cam de la asta pornise totul, ii auzisem tipetele si ma intrebam daca-i e foame, i-am dus o bucata de paine si el mi-a vorbit ore intregi cand l-am intrebat de ce tipa.
Mi-am zis ca lumea asta e plina de ciudati,de nebuni, dar mi-am amintit ca eu nu ar trebui sa judec oamenii cand ei ma judeca pe mine, eu stiu cand am dreptate. Si poate, poate.. poate e mai bine cand sunt singura.Si, in timp ce imi rodeam unghiile de la mana dreapta, cu stanga trasam linii pe panza, cu mintea eram in lumea mea si atunci.

ATUNCI mi-am dat seama ca singuratatea ma inspira, ca sursa mea e o camera goala, dar ca am nevoie de cineva, sa ma tina de mana, sa-mi spuna ca totul va fi bine, eu sa-i spun ca nu-l cred si ca e prost, dar in mintea mea sa zambesc si sa sper ca,intr-adevar, el stie mai bine.

Da,am nevoie de cineva, sa ma inspire cand sunt singura, la care sa ma gandesc atunci cand mi-e greu, sa fac pe dura si sa nu recunosc.Pentru ca, adevarul e, ma tine in viata, dar e si cel mai mare pacat al meu. E cea mai puternica arma,cel mai bun medicament. Nimeni nu e pervers,doar nu au avut curajul sa spuna ce si-au imaginat.

Un criminal e un om normal,atata vreme cat isi tine crimele doar in capul lui. Si,defapt, eu ma raportez la un "el" real cand mint ca-i imaginar, ca e teatru, ca sarut nebuneste pentru ca... mi-am dorit atat de mult timp sa il gasesc, sa gasesc. Dar nu am cautat nicio clipa. Cand mi-am dat seama, si m-am intrebat de ce.. ... e pentru ca ma apar de mine.

S.T.E.R.E.O

Si cand mi-am ridicat privirea imi faceai semne disperate prin aer ,te gaseam amuzant,dar pierdut si "a pierde" e un verb trist,deci tot ce tine de el e trist..Am incercat,jur,am incercat sa te iau de mana,absenta
dar ma dureau mainile si mai ales picioarele asa ca m-am lasat in bratele tale,purtata, doamne,ma simteam asa patetic... dar imi placea,ciudat si patetic, imi placeau prostioarele de doi lei pe care mi le aruncai si care,deodata,nu imi mai pareau prostioare.
Apoi ne-am intins pe pat,un pat mare si albastru defapt gri si mov defapt,nu imi pasa culoarea.Muzica suna prin pereti si ei sangerau colorat,intr-un colt, verde,mov,roz,rosu.. chiar uitasem ca sunt aproape daltonista. era un jazz nebun, doamne, imi vibrau venele si porii care erau ai mei,apoi ai tai,apoi eram unul si apoi eu eram o coasta si tu un stern nenorocit de care eu eram obligata sa ma lipesc
in timp ce in noi respirau plamani apoi,am revenit oameni oameni urati,goi,albi,reci cu picioare lungi si taiate,zgariate
rasucite
alungite
si lumina ne omora,ne infometa,ne durea,ne durea,ma durea,ma durea...
peretii curgeau,aceleasi culori nenorocite,niciodata nu imi voi aduce aminte "as vrea sa-ti aud inima stereo" asta inseamna sa intrii in mine,pervers nenorocit.
Nenorocit,dar imi placi, cum iti mananci celulele mai ales cum ma respiri in tine,fiecare por obosit imbibat cu miros de tigara.
Cum saluti scurt,adormit,cum,deodata,in camera asta ciudata esti alta persoana si iar,iar,iar,nu ma satur,nu te saturi.. canibalism obsedant, pasionant..
glume deochiate,dressuri colorate,culoare,ma izbesc culorile astea. realizezi ca e intuneric in camera?
nu,ai dreptate.
e lumina
am inchis eu ochii,cu tine deasupra,animal brutal, penal, mori.
Mori,mori... e dimineata,te vad,esti aici,tot aici,viu defapt..culorile astea imi spun ca e genial langa tine.
si apoi
...
Defapt nu esti

un an

acum doua zile am facut un an de cand cu blogul asta:)
deci, acestea fiind spuse, la multi ani mie. ba nu. blogului. ba nu....mie, ca sa pot scrie pe blog.
mda:)



top