Astea sunt de ieri, de la" Let's do it, Romania! ". Pe langa toate scarboseniile gasite in padure, aceeasi padure, dupa saci intregi de gunoaie, am gasit si dovada ca oamenii si-au bagat picoarele de tot.




asta e din spatele blocurilor, in minunatul meu oras. Nu e de curand, s-a curatat locul, dar poza ramane. Si mirosul.

Reflexe conditionate

Starea I:

Un alt El, mai ciudat ca oricine, genu' ala de tip de care te indragostesti doar pentru ca-ti vorbeste 5 minute in telefon,cu care te ciondanesti in mijlocul strazii, amandoi cu zambete pe buze, cu care cumperi tuburi de acrilice la doua noaptea. Genu' ala de tip caruia chiar nu-i pasa. Ma trezesc dimineata cu el in gand si adorm tot cu el. Dar nu-i iubire. Asta-i starea intai.

Starea II:

Dimineata care ma ucide, pentru ca-i mai aproape de noapte decat de zi. Si in douazeci de minute aceleasi fete adormite, cu glume perverse si fuste scurte, machiaj imperfect si injuraturi la adresa mortilor.

Starea III:

Drumul nenorocit catre casa, vecinele machiate din colt, cainele negru si orb, si, mai ales, maidanez. Cainele rebel, super-cainele. Cel care ia in gura(hehe) orice roata de masina, nimic nu-l doboara, ca nah, ce-i mai rau decat sa-ti pierzi vederea. Mancarea rece din figider si vecinu' tampit de la trei, ala care-mi seaca nervii cu manelele lui retardate. Si cica starea trei e speciala pentru ca are o cifra magica atasata...

Starea IV:

Un baton de ciocolata imens, o carte si cafea. Apoi telefonul de la El, si cafeaua varsata pe carte.
Afara, cu zece persoane pe care le stiu vag, radem, glumim, si mai si parasim incinta. Facem glume perverse, cantam (zbieram) si urlam, unii la chitara, altii cu vocea. Stii tu, genu' ala de persoane pe care le-as lua pe munte, la Mama Dracului in resedinta, fara sa-mi pese ca mi s-ar putea intampla ceva rau. Deci starea patru-i un preludiu nevinovat in grup.

Starea V:

Seara cu amintiri tampite, cu certuri total fara noima, in care tre' sa dau un raport neortodox. "Cum?", "Cat?". O tigare pe balcon, cu pisica gri in brate, o pisica adoptata din scara blocului vecin. Un nurofen, am luat curent, am racit, am ochii cat cepele. Ca orice pizda pe blog, ma hotarasc sa scriu doar cand vreau sa ma plang. Nu? Starea cinci e o stare nasoala spre comic de nebuna

Starea VI:

O sa ma opresc la ea, pentru ca noaptea-i un sfetnic bun. Drept concluzie, toamna nimeni n-are chef de nimic. Tot toamna ne exmatriculeaza. Din vise. Vrem bani, nu gasim manuale pentru cursuri, nici bani, nici resursele necesare ca a doua zi sa nu luam pe toata lumea la misto. Adica, hai, sa recunoastem. Nu ma intereseaza prea mult, n-am tot ce vreau, dar am tot ce-mi trebuie. Sase e cifra fantastica, nu?

este!

Noh, bine, n-am mai scris de ceva timp si, sincer, nici nu ma sinchiseam sa arunc ceva cuvinte, da' mi s-o atras atentia ca absentez crunt din bloggosfera.
Ce sa va zic? Is bine.

ziua mortilor vii sau ceva asemanator :))

Ce jocuri din copilarie stiti? "Ratele si vanatorii", "fata-ascunselea", si lista poate continua, nu? Gresit! E clar ca sunteti depasiti, si iata dovada clara:
Acum ceva zile, in fata blocului meu, zburdau fericiti cativa copii. Carau dupa ei o cutie de carton si apoi alergau disperati de colo-colo. Da,se jucau. De-a "mortul in cosciug". (cosciugul era cutia de carton). Este ca nu va asteptati? Pai daca ati imbatranit..
generatia emo reloaded :D

vine,pleaca

Ieri si azi am revazut doi dintre cei mai buni prieteni de-ai mei. Mi-au "reprosat" ca ma implic de ceva vreme prea mult, pentru persoane de nimic. Au dreptate. E o stare din care vroiam sa ies de ceva timp, luni chiar, dar nu reuseseam.
Pana azi. Imi bag picioarele,sterg cu buretele, scuip pe acel ceva ce-mi provoca starile alea.
Am asteptat sa-mi dea cineva doua palme,sa ma trezesc, si am primit.
Acum las tot la o parte.
A trecut. :)
Imi permit sa-ti spun "iubitule". Esti al meu, sunt, intr-o oarecare masura, posesiva. Sunt egoista. Suntem egoisti. Egoisti pana in maduva oaselor. Nu iubim niciodata decat acel ceva care ne-a adus un bine. Printre atatea regrete, un bine e indeajuns. Stiu ca de asta m-ai iubit. Pentru ca eram mereu acolo si erai convins ca ma gandesc la tine, indiferent de circumstante. Poate d-asta nu am inteles cand mi-ai zis ca ma iubesti doar uneori. Ca apoi uiti.

Sa iti explic mai bine cum stau lucrurile: iubirea, aia adevarata, e neconditionata. Bine, si "neconditionarea" are limitele ei, ca orice lucru presupus a fi nemuritor, care, defapt,moare fix cand mori si tu. Memoria e cea mai buna, durabila si perversa iubire. Ma ai in amintirile tale, zambesti, pastrezi bine impachetate in sinapse momente in care te sarutam pe frunte, in care ma bucuram de apus in bratele tale, in care te trageam in mine la orgasm, cat mai adanc, desi, dupa spusele tale, atunci oamenii vor sa se bucure singuri. Ma pastrezi.

Amintirile astea si inca un alt milion de amintiri. (stii ca intr-o seara imi calculai cu exactitate cate minute am stat impreuna,cate secunde, cate zambete?). Memoria. Doar a ta. Ma ai acolo, ma iubesti tot acolo. Nu imi mai spune ca ma uiti, nu te cred. Poate uiti cum arat, cum m-am tuns, uiti culoarea blugilor mei la ultima intalnire. Dar eu, privirea mea, toate raman acolo.

Pentru ca, in egoismul si dorinta ta de a-ti fi tie bine, eu ma incadram perfect. Pentru ca, dupa ce pleci, acolo sus, tot la mine te gandesti. Cea care ti-a promis ca intr-o zi isi va infrange teama si va zbura cu tine. Pentru ca, dupa o luna de singuratate eu eram tot acolo. Te-am ascultat, inteles. Stim amandoi ca e greu sa gasesti o persoana care sa te inteleaga cu adevarat si care nu doar sa te auda, sa te si asculte. Sa-ti soarba cuvintele, nu doar sa te priveasca gol.

Acel cineva care stie ca, in fuga ta de ceilalti, in goana dupa geniala singuratate, cauti doar un moment in care sa te simti "tu". Sa uiti acel "tot" urat, mizeriile celorlalti. Acel cineva care nu te judeca nici in cele mai crunte momente, in care fugi la alta, o tarfa jegoasa cunoscuta cine-stie-unde sau cum.

Cea care a avut atata incredere in tine incat ti-era teama sa nu o dezamgaesti si scotea ce era mai bun in interiorul tau. In pesimismul ei, fata asta te ia de mana si e convinsa ca totul va fi bine. Intelegi? Stiu ca nu ma vei judeca vreodata. Pentru ca ai fost, in egocentrismul meu, cel ce mi-a facut cel mai mult bine. Singurul care a avut incredere ca pot. Singurul care mi-a spus calm, sigur pe el, ca sunt o proasta cand imi fac griji.

Nu chiar in felu' asta, dar stiu ca m-ai si certat. Poate mi-ai dat acel motiv, de care toti avem nevoie, argumentul ala ca exista ceva care merita toate cacaturile pe care suntem nevoiti sa le inghitim zilnic. Nu o sa-ti spun bullshit-uri cum ar fi ca nu pot trai fara tine. Pot. Chiar foarte bine.

Pot, pentru ca-mi refuz amintirile cu tine. Atata timp cat am surse ce nu-mi amintesc de tine, e ok. Cum e ceva ce declanseaza click-ul,amintirile se revarsa asa, cum iese berea dintr-o sticla bine agitata. Ma blochez si caut cu disperare ceva sa nu-mi aminteasca de tine. Nu stiu de ce dracu' toti tac in momentul ala.

Se uita ingrijorati la mine, apoi unul la celalalt, si tac, fir-ar sa fie! Iar eu las dezamagita privirea in jos. Nu pentru ca mi-am adus aminte de tine, ci pentru ca n-am gasit nimic salvator. Oamenii se simt neputinciosi in fata iubirii pentru ca ei nici nu stiu cand si daca o simt sau nu.

Nici tu nu stii ce ai simtit, lucru ce ma dezarmeaza total. Asta imi aduce aminte ca esti la fel de om ca si ceilalti, la fel de prost,imbecil si tembel ca ei. Ca habar-nu-ai ce ai langa tine, ca esti prea prins in comfortul propriu. Cand iti lipseste acel ceva ce te-a facut mai bun te minti ca un idiot, singur, repetandu-ti obsesiv in cap ca ti-e mai bine. Creeandu-ti scenarii complexe care raman, bine inteles, in mintea ta. Acolo unde sunt si eu.

In grandomania ta, esti convins ca vei avea ceva, orice, pentru totdeauna. Dar nu il ai. D-aia ma grabesc eu sa iti spun ce simt, pentru ca stiu ca langa tine nimic nu e cu adevarat sigur, ca poti pleca oricand. Si nu vreau sa pleci fara sa stii ce simt. Asta conteaza defapt. Ma iubesti in mintea ta, te iubesc in mintea ta, dar e totul sec daca nu-ti spun sau spui. Iti distrug egoismul din interior, pentru ca, fara sa vrei, te gandesti la mine ca la al doilea tu.

Te cert. Pentru ca iti cauti lucrurile bune in altii. Pentru egoismul din altruismul tau(stiu ca o sa ma intelegi). Te cert pentru ca iti e atat de dor de mine, dor in adevaratul sens al cuvantului, cand durerea emotionala devine fizica si cand ti se pare ca toate lucrurile rele ce ti se intampla sunt numai pentru ca nu mai sunt a ta.

Te cert pentru ca minti ca bati atatia kilometrii doar pentru a ne desparti, te minti singur punandu-ti o poghita de iluzii pe sentimente. Te cert pentru ca esti un copil prostut.

Te cert pentru ca nu mi-e rau fara tine, dar nici bine nu-mi e. Omul ce m-a invatat sa iubesc cu trupul, cu sufletul si, mai ales, cu mintea.

cum se mai ajunge pe blogu' meu :))

E simplu! Se tasteaza pe google "futute de un cal sar intr-o pula gigant" si se ajunge pe mirobolantul meu blog.
V-as arata statisticile blogger, da' asta presupune un efort mai indelungat de un minut -cat mi-a luat sa scriu postarea, plus criza de ras- , si mie mi-e lene. Deci va trebui sa fiti credinciosi, nu ca Toma, si sa nu aveti nevoie de dovezi.
Da.. interesant,nu?
p.s. Dumnezeule :))

Noaptea vomita cearceafuri,sticle,dimineti

23:21. Cearceaful sifonat. Se ridica,incet. Cativa pasi. Goala. Sutienul. Boxerii dantelati. Dress-ul, culoarea pielii. Blugii. Tricoul,alb. Tusul. Rimmelul. Genele lungi. Fixativul cu miros de vanilie. Parul pana la umeri. Pantofi cu toc foarte inalt, pullover-ul gri. Tigarile, servetelele, bricheta din argint. O singura privire in oglinda.
Nu pot sa cred ca nu s-a gandit pana acum la asta. Lasa apartamentul,liftul, blocul. Noaptea inghite masinile de pe strada, luminile, zgomotele. Masina. Cheile, strada, semaforul. Fara muzica in masina, doar zgomotul motorului. 15 minute, 20. Poate 25. Casa mare, goala, fara lumina.
Portile din fier, deschise. Usa deschisa, lumina de pe hol aprinsa de ea. Tocurile jos. Talpile pe marmura rece,alba,aproape roz. Patru camere departare, opt barbati, fumand pe canapea,fotolii,scaun. Opt. Zambete cand apare ea in camera. Nu pot sa cred ca ea chiar s-a gandit la asta.
Doua minute si camasile,tricourile, sunt aruncate pe birou, scaune, podea. Ea, in picioare. Pe masa,doua fire din praf alb. Zambete. Ei plang la picioarele ei.
Ea la picioarele lor. Nu stiu ce vrea, nu pot sa cred ca vrea asta. Doua ore si miros de transpiratie,sex. Au ramas doar cinci. Ea si cinci. Un fel de Alba-ca-Zapada din videoclipu' cunoscut,dar doar cu cinci. Doar. Apoi tipul cu par albastru. O mana pe spate, o mana pe umar, apoi in par. Sanul stang,drept,jos. Canapeaua din piele si pisici albastre ies din pereti.
05:59. Cearceaful sifonat. Se ridica incet. Goala. Deschide usa. Bucataria. Frigiderul. Apa. Paharul plin. Inghetata cu visine. Scaunul din metal. Masa rotunda, metalica,rece. Intunericul vomita lumina. Zgomotul. Masinile grabite. Zgomotul liftului. Ciudat vis.
Nu pot sa cred ca a visat asta. Vrea amintirile cu el inapoi, vrea saruturile nu tocmai reusite,cu multa saliva. Muzica. Hip-hop si rap vechi. Poate visam lucrurile de care ne temem.

pentru ca unele postari sunt prea lungi

Am cativa pseudo-cititori care se plang ca am articole prea lungi pe blog. Zic "pseudo" pentru ca se apuca minutios de citit,dar se plictisesc pe parcurs. Sau,si mai rau, se sperie si parasesc locul crimei.
Da,stiu, va inteleg,uneori e dificil sa parcurgi un text intreg fara antrenament, mai ales unul pe un blog.. ca atare,postarea asta e pentru voi.

Am fost rezonabila, am scris putin acum..
top