somebody.nobody

     Oamenii astia lasa gunoaie peste tot, indiferent de locul in care merg, sau situatia in care se afla. Gunoaie. Pana devin la randul lor deseuri, carcase nenorocite si pline de sperma uscata, gunoaie pudrede peste care zac tone de fard.

TU.

     Creeaza-ti minunile si ingerii, in sublima lor forma fetish-ista. Singura varianta exclusa e cea pe care o ai deja langa tine si pe care o poti respira. Termenul cel mai potrivit, cea pe care o poti trage in tine, cu tot cu celulele ei si mirosul de copilarie, de iubire, de cafea, de mucegai.
     Cea ce zace lenes langa tine dimineata , si nici macar nu-ti arde sa arzi o tigare.

TU.

     Trezeste-ti greturile, imita-le, du-le la cel mai inalt nivel.
Oamenii astia sunt niste gunoaie ce lasa in urma lor dare. Dare care-ti ajung in plamani si te intoxica. Orice toxicitate, orice lichid bolnav, orice puroi, isi are originea intr-un om si faptele lui. Intre un dobitoc si ranile lui. Intr-un om-carcasa ce-si taraste existenta sperand la un loc mai bun in care sa-si elimine substantele.

TU.

     E prima oara cand imi sedez orgoliu, pur si simplu, si te chem. Desi imi e imposibil sa-mi imaginez un altfel de sfarsit cu tine, sunt atat de constienta ca il vreau pe asta. Ca fiecare bataie in plus si zambet schitat e un motiv sa te vreau pana la acel sfarsit, indiferent de natura lui.
     Impulsul de a depasi starea asta tampita de carcase. Vreau sa-mi iesi din pantec marti seara, albastru. Vreau sa-mi intri iar si iar.

Masti si chipuri (tatuate)

Singurul lucru pe care-l vreau momentan e sa-mi curgi prin vene. Stii tu,sentimentul ala ca depinzi de persoana pe care o iubesti si ca si ea depinde la randul ei de tine, ca orice parazit de corpul-gazda. In ultima perioada esti tot mai proteic. Omul cu o mie de chipuri, dar nicio masca. Eu, pe cealalta parte, cu o mie de masti, dar acelasi chip, deseori obosit, ce-i drept.

Fumator, obosit, omul cu celebrul tatuaj pe coloana. O a doua coloana desenata, cu cele doua aripi prinse in piele. Visez de mult timp sa-mi descarnez oasele, pline de durere din piele, dar cu constiinta primului si ultimului meu zbor. A momentului in care, tatuajul meu de pe spate se va dezlipi, pur si simplu spre ceva concret.

As vrea, da, as vrea sa-mi curgi prin vene, ca un al doilea sange, sau alcool nefermentat, toxic, pur. Acum zilele insa par ore, orele zile, si, totul se duce al dracului de repede. Al dracului de incet. Singura certitudine e ca nu te am dar ca nu te uit.. cum as putea, idiotule?! Nici nu pot, nici nu vreau, pentru ca doar tu imi dai stari paroxismice, ale naibii de multumitoare.

Cei doi oameni, unul cu o mie de masti ,altul cu o mie de chipuri ,fiecare cu un mare tatuaj pe spate, o coloana vertebrala si o aripa. Te vreau. Iti vreau corpul, inima, vreau tot ce imi poti da, de la suflet, sange, par,unghii, mizierie si sublimitate. Tot. Azi, ceea ce iti traieste corpul iti cicatrizeaza sufletul si sigur stii si tu ca oamenii frumosi in exterior in interior sunt urati. Urati de-ti vine sa-i ucizi, dar iti e teama ca vei fi lasat sinur.

Nu iti e teama de moarte, ci de singuratate. Si daca stai si te gandesti bine, moartea nu e moarte, nu iti e teama de ea decat dintr-o singura perspectiva: a faptului ca dupa moarte vei fii singur, ca ti se va intampla singur. Singuratatea e prima moarte, una lenta, si se rasuceste ca un cutit in rana pe masura ce timpul trece. Ii poti urmari cursul uitandu-te la ceas. Cand nu esti langa mine am prima moarte.

Si iata-ne. Eu intr-un capat, tu in celalalt, uniti doar de ideea ca zborul ne va apartine. Ca intr-o dupa-amiaza, coloana ta se va izbi orgasmic de a mea, ca zborul va fi scurt, dar indeajuns. Cele doua corpuri stilizate.. amandoua sub acelasi tatuaj. Unul aripa stanga, altul cea dreapta...
70% dintre oameni se tem mai mult de paianjeni decat de moarte.

Gemene

O poveste simpla. Asa,ca tine. Omul care nu se teme de nimic,poate doar de propriile ganduri. De faptul ca,poate, nu e doar pacatos, scriitor, imaginar. Ca ar putea fi OM. In acelasi bar,vechi, numit "alfa-omega". Nu te atrage nici decorul,nu iti pasa de persoanele din jur. Esti acolo pentru inceput si sfarsit.
La masa ta de doua persoane e doar un scaun. Al tau. Pachetul de tigari in stanga, tigarea in mana dreapta. Privirea pierduta. Comanzi o cafea,pe care nu o bei si pe care o impingi in fata ta, de parca ai invita aerul sa stea de vorba cu tine.
Strada e goala,te plimbi absent, lipseste ceva.
Acasa, in patul urias, EA. Te priveste fix in ochi, goala, citeste. Ti se pare penibila imaginea unei tipe goale cu o carte in mana. Te dezbraca, te saruta, stinge lumina si ii simti respiratia pe piele. Pe gat. Pe abdomen. Pe buric. Te linge. Si apoi.. Nimic. Dupa un minut constati ca un tampit ca a iesit de mult timp din camera, ca arati ca un prost gol si cu ochii inchisi.
Ea se joaca cu tine. Te taraste.
O urasti, o iubesti. Iti da putin din ea, apoi nimic. Trei saptamani mai tarziu nu o mai gasesti nici in pat, nici in apartament, dar tie oricum iti place singuratatea.
Era intr-o joi seara cand ai intalnit-o. E o alta, dar e EA. Tocurile ei inalte,subtiri,negre, paltonul alb cu nasturi negrii, esarfa ei rosie, toate detaliile sunt acolo. E EA. Tie nu-ti plac zambetele, dar ea zambeste frumos cand faci lucruri copilaresti. Mai stii cand ai vizitat-o la patru noaptea doar pentru a fi primul care o vede?
Mai stii cum ai reactionat cand i-ai vazut sutienul negru pe pielea alba si ea iti povestea despre teoria corzilor? Stiu ca iti pare rau ca ai sarutat-o. Ai distrus toata vraja. Idiotule.
Si da, te-a parasit pentru ca puneai o fata de catel nebun de fiecare data cand iti vorbea. Stii, femeile ca ea vor.. altceva.
Apoi, a venit ultima. Mi-ar placea sa te cert, dar nu mi-ai zis prea multe despre ea..
Imi povestesti?

Exorcistu' se intoarce

A fost odata un baiat care vroia din tot sufletu' sa se sinucida.A incercat deci, dupa modelu' Madalina Manole, si a inghitit vitejeste insecticid. Trei pachete.
Trei ore mai tarziu, baiatul este gasit. In viata. MINUNE! Sau nu. Imediat, la fata locului este chemat un preot. De ce? Pentru ca trupul baiatului era ocupat de un demon. Unu al naibii (?!) de nesimtit, pentru ca isi permitea sa-i vorbeasca bietului preot, prea uimit ca sa stie ce sa inteleaga.
Degeaba a incercat preotu' sa-i explice demonului ca-i nebun. NU! Demonu' o tot tinea pe a lui. Ca ii place pe pamant si in corpu' ala,deci de ce ar pleca?!
Preotul, omul lui Dumnezeu, a vazut atunci, pe pieptul baiatului-demon o inscriptie :HELL.

A stiut atunci ca are de-a face cu un adevarat Diavol.
De ce rad: pentru ca povestea asta n-am inventat-o eu. Ne-a spus-o preotul azi si sa ma ierte Dumnezeu,da' am ras cu lacrimi.

Intrebarea zilei: De ce scria dom'le , in engleza?! Da' franceza ce are?!

cu 11 luni in urma-sau Standard-

Am obosit.
daca fumez, fac cancer.
daca beau, fac ciroza.
daca ma droghez sunt ratata.
daca sunt ratata mor.
Cafeaua mea e amara, indiferent de cat zahar ii pun. Am prieteni egoisti. Am un prieten indiferent. Iubeam un tip de departe care-i indragostit de o tarfa. Imi dau doua palme.
eu nu iubesc.
eu nu sufar.
eu nu plang.
In lumea asta, cu cat esti mai uman, cu atat esti mai ratat.
Maine dimineata o sa ma trezesc cu cearcane. O sa imi pun cercei gri si camasa alba. O sa fiu standard.
Cu cat mai standard, cu atat mai bine
top