lui Blue

Amândoi ne învărtim acelaşi cerc de amintiri, acela în care intrai în mine, în care ma durea absenţa ta din mine( Da, am mai spus asta cândva şi pe atunci nu te ştiam. Acum e totul atât de propriu..).
Amintirile alea mă dor şi mă vindecă în acelaşi timp.
11. 11 ore pe drum, 11 ore împreună.
Abdomenul tău marcat de un 11 uriaş, cicatrici pe care mi-aş fi dorit din tot sufletul să le fi lăsat eu. Deci 11-le meu e , în fapt, la tine. Mai crunt ca niciodată.
Nu e nici tatuaj, nici urmă de creion...
În locul lor tu mi-ai sărutat pielea si mi-ai lăsat răni atât de mari încât nu cred că se vor cicatriza vreodată.
Ai avut dreptate de la bun început. Nu ştim dacă am fi avut vreodată nevoie unul de celălalt. Cert e că acum ştim că unul fară celalat e atât de pustiu, încât o cameră goală e un rai mucegait.
Mi-e dor , mă. Dacă-ai ştii tu ce ai lăsat în urma ta te-ai întoarce pentru înca 11 ore de chin.
A fost un chin să te ştiu atat de aproape de mine şi totuşi să nu te pot atinge.
Să ştiu că ai dormit la mai puţin de 1km de mine, la mai puţin de atât,mă Blue.
Să ştiu că acum patul ăla e gol şi că doar cu câteva ore înainte impărţeam acelaşi aşternut, aceeaşi piele, acelaşi tot.
Cel mai mult a fost un chin să te vad plecând. Să te aud cum îmi zici cel mai sincer "te iubesc" şi să trebuiască să-mi împart iar orele cu mine. Eu şi doar eu. Nu mai vreau doar "eu ", Blue. Vreau nu doar să fii al meu, vreau să ai. Îţi vine să crezi că nu îmi sunt egoistă?
Mă dori, Blue.
Mă dor privirile alea de sus în jos şi mai ales cât de mult le vreau înapoi. Mă dor toate.
Am zăcut azi fără tine, o boală la propriu.
Să te ştiu, mă, atât am vrut, şi acum îmi dau seamă că fară tine e ........nu ştiu.
(Tot timpul ăsta am crezut cu tărie că am destul de multe cuvinte în mine încât să redau orice, să pot da fiecare parte din mine cu multă uşurinţă prin cuvinte.Tu m-ai lăsat fara ele. Când ne-am văzut şi ţi-am sărit în braţe era pentru că te regăseam.)
Poate nu vei fi aici pentru totdeauna, dar cu siguranţă mi-ai marcat memoria. Ca o cicatrice, Blue. Ca o cicatrice. Una de care îmi e aşa drag , pe care o vreau pe corpul meu cât mai mult timp...
Cât ţin cicatricile, Blue? Au dată de expirare cicatricile astea? Sau vin cu garanţie pe viaţă?
Blue, tu nu eşti doar Blue. Tu esti 11-le meu, partea care nu mă intregeşte, ci pe care trebuie să o iubesc pentru că există.
Îmi place cum pică blugii ăia pe tine.
Cum respiri în ureche când intrii în mine.
Cum încalţi adidaşii tai maro de firmă. Marimea 42.
Cum închizi laptopul tau pentru că îţi distrage atenţia. Firme colorate , Blue, culorile mă ucid.
Cum râzi la desene animate. Şi-mi povesteşti cum desenezi propriile animaţii.
Cum îmi spui că exagerăm şi că nu e bine, cum îmi ceri să mă opresc in timp ce continuui să nu mă laşi să trăiesc.
Cum mănânci din salată, cum semnezi file de carte, sau îmi furi bucata de mâncare din furculiţă.
Îmi place şi când îmi reproşezi că nu te-am sunat mai devreme, cum ieşi din duş si ai tricoul aproape ud pe tine.
Exişti, Blue. (?!)
Dacă-ai ştii de câte ori te-am certat pentru că nu eşti. De câte ori te-am încurcat cu alte culori, Blue..tu EŞTI şi uneori jur că-mi e îndeajuns. Alteori te şi vreau aici.
Cea mai mare greşeală îmi e că aştept să vii şi să faci tu totul, când tu meriţi să fii atât de iubit doar pentru că exişti. Meriţi să fii căutat doar pentru că meriţi să fii iubit. Din cauza asta m-am hotărât să vin eu la tine. Şi da, măi. Pentru mine hotărăsc. A încetat de mult să fie "eu" şi "tu".Egoismul din mine e strict pentru Noi.
Ca un drog esti, Blue. O culoare care-mi colorează venele, soarele, planeta, mintea, realiatea şi fără de care viaţa e prea daltonistă.
Blue, aseară erai atât de discromat încât te-ai hotărât să inchizi lumina şi să-mi scoţi bluza, blugii şi demnitatea.
Blue, tu nu poţi vedea altceva decât parţi din noi aruncate pe podea, pe pat, pe noptieră. Iar eu nu pot vedea decât culoarea ochilor tăi.
Blue, asta nu înseamnă că mi-e prea greu acum fară tine. Ci că sunt fericită să te ştiu. (te ştiu?!)
Nimeni nu se va rostogoli peste noi nopţile astea. Nimeni nu va ieşi din sufletul nostru curând pentru că va exploda de-atâta realitate.
Aştept (re)venirea ta ca pe o a doua viaţă.
p.s. nu voi aproba comentarii la această postare. :)
top