la picioarele tale (sperm)


Oboseala amară din ! ”a iubi”. Coastele tale desfășurate peste coastele ei.

Oamenii se nasc și mor. Oamenii pot fi simpli și complicați.


Pot fi teritorii pe care le cucerești, sau linii care îți arată sensul. Oamenii sunt cicatrici care-și sinucid iubirile și dau permanent vina pe altcineva.

Și totul te marchează, Blue. Cuvintele și lipsa acestora,

zgomotele și tăcerea, prezența sau absența.

Totul se leagă, ca un lanț de care ne lipim încă de când ne trezim pe lume. Sau chiar cu mult înainte să existăm, din momentul în care o pulă intră într-o pizdă. Parcă ți-am mai zis că totul are început. Azi învățăm că începem cu mult înainte de a începe cu adevărat. Azi te distrug.
Bucată cu bucată. Numai când ceva te distruge poți spune că a intrat cu adevărat în viața ta.

Ne vom rămâne în piele, ne vom tatua amintirile unul cu celălalt.

(Derulează filmul, prietene, pâna la prima amintire a uitării. Să ne amintim cum ai uitat)


Prima iubire undeva în ani, pe care ai sărutat-o în blocul D5. Scara B. Blocul în care acum vei găsi un câine negru, ca vai de el. Câine pe care îl vei mângâia pe cap de două ori. O dată la dus, alta la întors. Îl vei găsi mai întâi în fața blocului, apoi pe preșul de la intrare. Îl vei certa cu zâmbetul pe buze, amintindu-ți abia târziu că potaia nu înțelege nimic din blengănelile tale.
Îl vei da afară ca un părinte ușor retardat, iar el se va uita cu ochii lui de câine înapoi. Când te vei întoarce de la muncă, va fi tot acolo, pe preșul de la intrare. O să-l cerți, pentru că s-a pișat pe preș.
Preșul e de la o mătușă de a ta. O mătușă cu care nu ai mai vorbit de 5 ani, dar de care ți-ai amintit brusc odată cu preșul plin de pișat de câine.

Îi vei lua apărarea bietei făpturi când vecinii se vor sesiza că o anumită lighioană nu i-a lăsat să doarmă până târziu. Îl vei lua în casă, îngriji , curăța și lăuda pentru lătrat, ba chiar te vei asigura că mănâncă tot, numai pentru că i-a trezit pe babalâci. Vei arunca preșul si îți vei suna mătușa pe seară anunțând-o că ți-ai luat un câine simpatic.


(derulează..)


Blue, câți oameni în viața ta au jucat rolul câinelui? ”Câine, la picioarele tale.”


Nici nu știu dacă e de bine sau rău. Nimic nu ar trebui să fie ”doar bun, doar rău”.
Oamenii sunt autostrăzi de păreri avizate cu multe probleme de circulație. Totul se leagă, ca lungi tentacule ce ne intră sub piele și ne leagă de civilizație.
Ne ucidem între noi, ne accidentăm rețelele de vise. Ne drogăm cu heroină, benzină, lsd, internet și cafea.

Suntem meniți să fim legați unii de alții, Blue.

Prea obosiți, cu burți și goi.

Egoiști si plini de întuneric.

Mocirlă și dâre de lubrifiant.

Sentimentele se dau la schimb cu sperma.

Câinii din noi sunt încă lupi.


9 păreri geniale:

Anonim spunea...

O sa sper.ma.car la un procent tampit de oameni care nu dau la schimb sentimentele cu sperma decat in cazul insamantarii artificiale sau ceva.Oricum super text:)!
//E o proza?!E o poezie?! Nu e proezie!//

Cafeaua spunea...

:)))
nu e poezie:)))

Miky 9A spunea...

Like :)

Cafeaua spunea...

hehe,ma bucur:)

ade spunea...

mda..ca de obicei...obsessive points:P

worsakeend spunea...

Ca de obicei,ametesc citind :))

Cafeaua spunea...

ori e drog, ori nu mai e.
sau e pentru ca e prea mult text?:-?

Cafeaua spunea...

uite, m-ai bulversat total...repet "e"...

Roadkill spunea...

multumesc spumos...si mie imi place blogul tau. daca vrei, putem schimba pareri. am un lant de blogari care se ajuta, idai opinii, iti mai atrag atentia daca nu se vede vreo poza...etc... id: flviusro

top