Alteori mai târziu

Mi-ar fi plăcut să te cunosc. Să vorbim mult, că eu asta fac uneori. Zâmbesc mult şi gesticulez, uneori cu privirea undeva unde chiar îmi pot revedea amintirile cum prind viaţă. Uneori. Alteori tac. Ascult. E important să asculţi oamenii, nu doar să-i auzi.

Mi-ar fi plăcut să vezi cum arată camera mea. O să mă mut curând. Nici acum nu ştiu dacă îmi pare sau nu rău, oricum. Oricum. Uite, am şi ticuri verbale. Defapt, sunt o adunătură de defecte. N-am superstiţii, nici nu mi-e frică de multe. A, da, nu pot mânca în timp ce mă uit în oglindă. N-am idee de ce. Pur şi simplu am impresia că mănânc ceva din mine. Şi e cam greu să controlez chestia asta, pentru că o bună parte din casa mea e acoperită de oglinzi în care, sincer, nu mă uit des. Adică nu aşa des pe cât se presupune că ar trebui să se uite o tipă. În fine.

Anul trecut l-am cunoscut pe el. El nu e EL , adică nimic romantic, asta ca să punem nişte limite de la bun început. Adevărul e că ne ştiam de ani buni, învăţase în acelaşi liceu cu mine, deci de multe ori am trecut unul pe lângă celălalt, dar ştii cum e, niciodată nu dăm prea multă atenţie. Şi în momentul în care ne-am cunoscut habar-nu-aveam că ne ştim de undeva. A fost simplu, am ieşit în oraş şi am vorbit. Primul tip de care am fost fasccinată. Omul ăla vorbea de parcă ştia ce spune. Nu vezi asta la mulţi tipi. Nu vezi asta la multe tipe, nu vreau să sune urât, dar unele femei se opresc in patru bariere: bărbaţi ,aspect, copii pe care nu îi vor avea curând dar după care ele sunt deja înnebunite şi în general lucruri care, odată exagerate, dau spre penibil. Şi când încerci să porneşti o discuţie cu vreo tipă din asta îţi spune : "la ce îmi trebuie mie să ştiu aşa ceva?". Deci discuţiile lor cu bărbaţii nu sunt tocmai extraordinare. Dar se plâng după că sunt bătute, că au soţi beţivi, în fine. Uite, ăsta e genul de discuţie care pe mine mă face să vreau să am un interlocutor adevărat şi uite, el chiar era unul dintre aceia. După care el a plecat, şi eu am plecat. Ca orice poveste. Poveştile se termină la un moment dat şi nu-i neapărat să aibă un final bun sau rău.

Sunt genul de persoana realistă. Atât de realistă încât uneori parcă merit o bătaie faină. Mi s-a reproşat când am spus că n-am fost fericită de prea multe ori. " Cum să nu fi fericit? Ce fel de om eşti?!" Unul care cunoaşte diferenţa aia fină dintre : bucurie, mulţumire, bună-stare şi excesiv-menţionata fericire. Nu sunt fericită când văd florile înflorind, sunt cel mult bucuroasă. Nu-mi place să dau cu fericirea în stânga şi dreapta. Nu intru în discuţii.

Vorbele contează, asta vroiam să spun. Contează mult când spui lucruri frumoase pentru că le simţi, nu de dragul de a le spune.




Adevărul e că vroiam neapărat să te cunosc. Undeva, în mintea mea, eşti tipul ăla, de care mă îndrăgostesc nebuneşte fără să ştiu exact cum, de ce, dar mi se dovedeşte în fiecare minut. Tu nu apari niciodată, nici măcar în zile ca astea. Ploioase. Nu ţin minte să te fi cunoscut vreodată. Dacă aş fi făcut-o, te-aş fi menţionat mai des decât pe tipul ăsta, de care îţi scriam mai sus.

Şi uite cum mă întorc la iubire. Da, iubirea e singurul lucru de care avem nevoie. Aici intervine partea mea romantică pe seama căreia vom face glume împreună cândva. Am nevoie de tine. Am nevoie de omul ăla cu care să râd, să pot duce o discuţie, cu care să fac dragoste, sex , cu care să fiu aşa cum vreau eu.



Ştii şi tu că nu sunt singura din lume care vrea aşa ceva. Din cauza asta la sfârşit ne găsim unii pe ceilalţi. Uneori mai devreme. Alteori ...

14 păreri geniale:

lebreanu spunea...

alteori, nu...

Cafeaua spunea...

haha:)) da.
e şi asta ceva.

кιттч spunea...

frumos, chiar foarte.

Rappa_ru' spunea...

Mi-a placut mult. O seara frumoasa !

Anonim spunea...

Hey kitty kitty!

Anonim spunea...

Prin anonimat, ca sa intelegem doar noi doi, mic nadir, iti spun ca nu esti singura care se indragosteste nebuneste. Poate repet fraza asta prea des, dar cred ca are farmecul ei aparte.

Stiu ca avem pareri diferite legate de termen, dar ma faci sa fiu fericit! Asa, in abstractul cuvantului, in relativitatea lui, ma faci sa zambesc, iar asta, pentru mine, e fericire. Un zambet sincer.:)

ochelari de ploaie spunea...

pot spune... "mda :)... tipa asta se poate numi femeie" si nu femeie in sensu de femeie, si pur si simplu, tipa de care are nevoie orice tip. si tipul, nu este orice barbat. este tipul de care are nevoie orice femeie...
si tot asa :)...
imi place postarea ta... :)

indragostit de himere spunea...

Sunt genul de persoana realistă. Atât de realistă încât uneori parcă merit o bătaie faină.

Da, iubirea e singurul lucru de care avem nevoie.

chiar imi place ce vad pe monitorul asta jegos :D

Cafeaua spunea...

@anonim:
ce spui tu, streine?:)

Cafeaua spunea...

@ochielari de ploaie: multumesc unui tip, orice fel de tip, dar nu e chiar orice fel de tip....hm.

Cafeaua spunea...

@indragostit:
asta din partea unui indragostit, nu?
fain.
te mai astept pe aici:)

Flyerboy spunea...

Foarte frumos !

Flyerboy spunea...

Foarte frumos !! O seara frumoasa sa ai :*

Masaj erotic Pitesti spunea...

Eu am iubit oameni care m-au minţit că sunt ceva ce nu erau şi ce nu ar fi putut fi vreodată.

top