Asfixie

E ora 3:45 şi în cameră lumina e stinsă. Miroase a mere de la odorizantul de cameră. Perna mototolită sub capul meu. Pe noptieră- două scrumiere pline. Mă dor picioarele. Mă doare capul. Am degetele reci. 4:20 şi am capul greu. Am semne pe gât, pe spate.

Parcă deşirată de propriul trup. Aşa mă simt. De parcă timpul ar fi creat un alt om zâmbitor, din care nu-mi pot trage seva acum. Aprind o ţigară. Afară nu plouă. Afară e beznă. Oamenii dorm şi strada e pustie. Tăcere. În bucătărie e miros de cafea. Din aia italienească,cadou de la tanti Dana,vecina de la parter. O cafea tare proastă, da' ştim cu toţii cum se spune "calul de dat..." Două linguriţe de zahăr. Trei. Tare amară cafeaua asta.

O săptămână nu înseamnă mult. Oricât şi-ar odihni el coastele-ntre coapsele ei. O săptămână nu înseamnă mult. Până la urmă, vor trece ani peste voi doi. Va avea doi copii, amândoi şateni. Unul va avea ochii lui, albaştri. Va zâmbi ca el. Va uita de tine, sau cel puţin, va încerca. Tu nu vei fi o amintire frumoasă. Nici măcar una urâtă nu vei fi. Vei fi o nebunie a tinereţii, pe care nu o va povesti nimănui. Nici măcar lui.

Nici tu nu îţi vei aminti de el. Nu tot timpul. Vei surâde frumos când vei auzi numele lui. Vei spune că toate lucrurile se întâmplă cu un sens pentru că el deja îl va fi avut pe al lui în viaţa ta. Dacă a iubit-o. Vei spune că da. Nici nu vei vrea alt răspuns. O săptămână nu înseamnă mult. O viaţă da.

5:03 şi afară e lumină. El joacă ruleta rusească. Îi place când vede că poate avea totul. Când are totul.


Rujul ăla nu e al meu. Firele de pe cămaşa ta nu-s ale ei. Nici parfumul rămas pe pielea ta. Mă sperie sfârşitul nostru, Blue. N-aş fi vrut să fie aşa,oricât de mult mi-ar placea mie poveştile complicate. Doamne, mă doare capul. Într-o dimineaţă ca asta voi pleca. Da, eu voi pleca, pentru că se pare că eu am apărut în viaţa ta, nu invers. Sau poate invers. Nu ştiu.

Anul trecut, pe banca aia unde am stat noi doi data trecută, da, anul trecut, stăteam întinsă cu picioarele sprijinite de partea în care tu îţi rezemai mâna dreaptă. Aveam sandale gri. Ascultam cântece despre mare, marea de care mi-a fost frică din copilărie.

Mi-era teamă de apa din jurul meu, de apa din plămâni. De lipsa de aer. Mi-era teamă că de data asta nu va fi nimeni care să mă salveze. Acum totul e mult prea complicat. Prea mult. Sunt sigură că nu e nimeni care să mă salveze de tine, Blue. Nici măcar tu. "Nu te mai agita atât. Nu jefuim bănci, doar facem păcate" Greşit. Mă înec. Şi peste frica de realitate se trece cel mai greu.

6:21. Afară nu plouă. Mi-e dor de tine.

32 păreri geniale:

G spunea...

stiu eu una buna: " rau cu rau , dar mai rau fara rau. "

Cafeaua spunea...

corect.

Anonim spunea...

Cred ca scrii mult despre dragoste.Traim in Romania,si,dragostea ne ocupa tot timpul.Mai bine o masinarie fericita...Masinariile nu simt dragostea.

Cafeaua spunea...

asa-i.
mdar nu stiu daca e de bine sau de rau,asta cu masinaria.
oricum,se pare ca se poarta sa iubeasca si masinariile, asa, mai nou.

GicăDeLaRemat spunea...

In primul rând: 'Da'.În al doilea rând părerea anonimului nu mi-a picat bine, cum poţi spune: "Mai bine o masinarie fericita..." ?! ai vreun fetish în care eşti controlat ca o maşinărie...ok, dar să devii una , renunţi clar la orice fel de fericirel, inclusiv aia maşinărească de-o vrei tu aşa tare.

lebreanu spunea...

ce legatura au romania si masinile? ce sens are tot ce se intampla in jurul nostru in momente d'astea? ce sens au cei care isi dau cu parerea sau tac, pur si simplu... si dau (eventual) din cap, cu mana la gura?... sau nu... de fapt... ce sens are sa zici ce simti cand simtirile astea sunt atat de personale incat sunt aproape imposibil de perceput daca 'receptorulcaredadincapcumanalagura'n-a fost in aceeasi situatie?! si atunci?... sunt posturi care ar trebui sa ramana asa, fara comentarii, fara pareri, fara nimic. doar cuvintele proprii...

Cafeaua spunea...

@Lebreanu:
cel mai mult apreciez ca tu stii la propriu cum e. cel mai mult.

Cafeaua spunea...

@Gica:
...nu stiu.

AndreeEA spunea...

Superb. De fiecare data cand iti citesc postarile ma relaxez, ma duc intr`o lume unde totul e bine si frumos, chiar daca dimineata se sfarseste totul...

O zii frumoasa !

Eva spunea...

Scrii frumos.

Cafeaua spunea...

@andreea: esti prima care imi zice de lume frumoasa cand ma citeste:) multam'

Cafeaua spunea...

@eva:
iti multumesc:)

Apostol.M.Alexandru spunea...

Cand vorbeam despre "masinarie" ma refeream la un comment anterior..

"Vreau si eu un Golem.
Dragostea cere timp,iar noi nu avem timp de nimic.Daca inveti si muncesti,sa evoluezi si sa ai un trai din ce in ce mai bun atunci nu mai ai timp de nimeni,esti o masinarie fericita cam 90% care se bucura de rodul muncii ei(10% e dragostea) si stii sigur ca rodul muncii tale(in cazul in care muncesti) nu te va dezamagi niciodata...asa cum te poate dezamagi dragostea.Stii de ce?Pentru ca nu poti controla dragostea,nu poti controla persoana de langa tine.Contra-timp,bine spus.Fiecare ajunge sa cunoasca persoana de langa numai atunci cand are chef,nu si atunci cand "cere" persoana respectiva.De aici si decalajul.Suntem fiinte imperfecte,nu putem ajunge sa intelegem acest sentiment nobil,de care ajung sa isi bata joc atatia oameni(printre care si eu,dar fara voie).Daca ai o relatie de 1000 de ani si esti parasit,dupa ce ai sacrificat tot pentru o persoana,nu ramai cu nimic.Principalul dezavantaj al dragostei este deci...timpul si glanda lenei din creier.
Ma rog.
E o discutie de o luna."

:)

Cafeaua spunea...

am inteles , Alex. stii, tu nu trebuia neaparat sa te semnezi, eu pe tine te cunosc din ceea ce spui:P
am inteles comentariul tau.
cum ziceam si mai devreme
foarte, foarte fain.

albastru spunea...

Mrr îmi place detaliul cu tanti Dana, parcă-i o poză dinaia galbenă.

Cafeaua spunea...

mrr...dar cafeaua aia e tare proasta, n-ai citit?

Apostol.M.Alexandru spunea...

"mdar nu stiu daca e de bine sau de rau,asta cu masinaria.
oricum,se pare ca se poarta sa iubeasca si masinariile, asa, mai nou."

Daca e de bine sau de rau?Depinde de comvingerea fiecaruia in legatura cu dragostea,depinde de fiecare prin ce a trecut si cat a suferit...si daca mai e cineva dispus sa incerce.Eu as vrea sa fiu masinaria care stie de toate si face detoate si care are un salariu mare si e felicitata si apreciata de toata lumea pentru toate realizarile,cu un stil de viata sanatos si echilibrat..dar care se fereste de dragoste ca de kriptonita :))...parerea mea.



Si da masinile chiar se iubesc...prin USB.

http://home.actlab.utexas.edu/~dharmabomb/wp-content/uploads/2009/11/robot-sex.jpg

Cafeaua spunea...

tu ai cam avut probleme cu dragostea asta, asa-i?
mna, nu stiu. eu tot spun ca o dau la o parte si mereu cateceva ma da peste cap

Apostol.M.Alexandru spunea...

Nu am avut probleme cu dragostea,ea a avut probleme cu mine.
Dragostea e ca un club pentru V.I.P-uri.Doar cei alesi pot intra.

Cafeaua spunea...

mbine spus, subscriu

albastru spunea...

Mmm cafeaua aia se descurcă! O să citesc probabil când o să învăţ să citesc în cafea.

Cafeaua spunea...

@albastru:
stiu eu.
cititul in cafea se fura, nu se invata:D

albastru. spunea...

ahm.nu ştiu să fur..

Cafeaua spunea...

treaba ta:)))

albastru. spunea...

'CAFEAUA. Un produs Blogger. ' ei ca să vezi! oare dau şi la bucată?!:)

Cafeaua spunea...

unde ai vazut tu cafea la bucata,mai?

albastru. spunea...

o 'bucată' există sigur:P

Cafeaua spunea...

ahahahhahahahhah:)))))

Liviu Velar spunea...

Am citit cu mare placere, pentru ca e scris deodata si cu inima si cu inteligenta. Am ras zdravan inca de la inceput (poanta grozava cat un gong: Miroase a mere de la odorizantul de cameră.) In rest dai glas sentimentelor ca intr-un poem pe care m-am leganat dupa cum vad nu doar eu. Are dreptate Alexandru ca nu putem fi toti VIP uri ale amorului. Dar as adauga ca nu ne impiedica nimeni si nimic sa gustam din placere, fiecare cu pofta proprie si cu rafinamentul propriu.

Cafeaua spunea...

corect.
iti multumesc mult pentru tot ce ai zis. te mai astept , sa stii, impartim opinii si trairi:)

Jimmy spunea...

parca am simțit în gură gustul cafelei ăleia amare de la tanti Dana. mi'am zis 'nu pot să citesc asta fără cafeaua mea', m'am întrerupt din citit și am dat fuga să îmi fac o cafea.am recitit cu ceașca lângă, fiecare rand citit părea și mai amar.
mai mult nu prea am ce spune,a fost cea mai amară cafea băută-n ultima vreme, m-a făcut să-mi amintesc cat de dulce e gustul ei amar.:)
spunea un om într-un comentariu că postarea asta se citește și se simte, nu se comentează. dar chiar nu m-am putut abține.

Cafeaua spunea...

e ok si daca te apuci sa comentezi:)
d-aia exista fereastra de comentarii, pana la urma.
imi pare rau pentru cafeaua ta...

top