Ipocriţii I.

În faţa mea, oraşul de o simetrie perfectă. Străzile, casele, organizate până la ultimul punct. Stăteam la etajul 14 şi soarele bătea în ferestre într-un apus din ăla, de poveste. Totul perfect. Prostii. Nimic nu e perfect. Mi-am aruncat ţigarea peste balustrada balconului. Mă dureau mâinile în zona încheieturilor când mi-am dat seama că am şi măturat fierul de praf. Super. Intru în casă să mă spăl pe mâini. Miroseam a parfum şi a ţigări- parfum franţuzesc, ţigări italiene. Purtam dressuri gri, papuci de casă albaştii , sutien roşu. Nimic altceva în rest. Arătam ciudat şi nici măcar nu dădeam doi bani pe toată treaba asta. Mă simţeam răzbunată cumva. Afară totul dispus perfect, înauntru totul pe dos. Exact cum ar trebui să fie.

Mă vopsisem de curând, ce-i drept. Întotdeauna după o despărţire , femeile simt nevoia să-şi schimbe aspectul. Vor cumva să lase persoana din trecut acolo unde îi este locul. Odată cu ex-ul, femeia îşi mută egoul la un alt nivel. Se simte murdară de trecutul ei, de ce a putut să simtă la vremea respectivă. Aşa că începe seria de modificări. Mai întâi mesajele şi obiectele, apoi modul de a se îmbrăca. În cele din urmă, comportamentul. Femeile sunt tare ciudate. Oricum. Mă vopsisem. Mă şi tunsesem. Îmi şi modificasem drastic stilul de viaţă, pe scurt. Cu alte cuvinte, nu mai ştiam cine sunt.

Strada din faţa mea arăta ciudat. Era îngustă şi nu puteam găsi nicicum un loc de parcare. Înjuram în gând ştiiind că mă tot îndepărtez de locul în care ar fi trebuit să ajung şi că va trebui să merg pe jos. În spatele meu, un tip cu o maşina gri metalizat se agită fluturându-şi mâinile în aer. Eram femeie la volan, deci ştiam deja ce spune. Când am ieşit din maşină, tipul mi-a zâmbit. Presupun că se aştepta să parchez drept, ca toate femeile.

Era frig şi aveam un palton gri destul de subţire. Eşarfa flutura într-un mod ciudat deci mi-am petercut ceva timp arânjând-o. În spatele meu, tipul din maşina gri. Şi el cu aceaşi problemă deci- a mersului un kilometru fără maşină. Mergeam unul lângă celălalt la un moment dat, amândoi cu mâinile-n buzunare. Ne-am oprit în faţa aceleaşi cafenele. Am zâmbit simultan. A intrat primul. Îi priveam cusătura blugilor şi geaca neagră.

Mă durea capul deja. Fumul şi lumina, oboseala şi starea mea de sictir general îşi cam spuneau cuvântul. La masă se vorbea despre nunţi şi botezuri. Fumau, râdeau, erau pe jumătate drogaţi sau beţi şi vorbeau despre familie şi copii. Ce ipocriţi. Nici nu ştii care parte e cea reală. Amicul cu maşina era la o masă, lângă. Părea să se simtă bine, dar nu părea drogat. Din când în când mă privea fix şi lua câte o gură de suc.

Oglinda din baie era murdară. Avea pete de săpun pe ea şi mi se părea scârbos. Nu ştiu de ce mi se părea aşa. Priveam tipa din oglindă şi observam cearcăne imense. Creionul negru scurs puţin. Părul creţ, plin de spumă. Ceva era în neregulă. Când am ieşit din baie, el tocmai intra. Băile erau pe acelaşi hol, dar cu cabine diferite. Ne-am privit. M-a întrebat cum mă cheamă şi mie mi s-a părut jenant. I-am răspuns "Nu în baie. Îţi zic afară."

Numele meu. Cele mai mari minciuni erau despre numele meu. De la Ana la Ingrid, Georgiana şi Felicia le spusesem pe toate. De parcă ar fi contat numele meu când venea vorba despre aceaşi poveste. N-are iportanţă numele unei femei dacă toate fac acelaşi lucru.

În ipocrizia lor, oamenii refuză lucrurile fireşti. Egoul lor trebuie hrănit zi de zi. Dragostea lor e specială. Sexul lor e special, părinţii lor sunt speciali. Defectul cel mai mare al unui bărbat este că se duce dracului pentru orice femeie. Defectul oricărei femei este ea însăşi. Modul în care devine stupidă, penibilă, jenibilă şi dă vina pe pizda ei. De parcă faptul că posezi aşa ceva îţi dă vreun drept să acţionezi prosteşte.

Numele meu. De parcă numele meu ar fi făcut vreo diferenţă pentru vreo persoană. Mai ales unul ca el. Am plecat repede din cafenea. Mi-am cerut scuze celor de la masă printr-un sms, ştiam că nu-i cel mai potrivit, dar tot ceea ce vroiam era să ajung acasă. Acasă, adică în noul apartament. Din blocul perfect, de pe strada perfectă. Din oraşul perfect, cu simetria lui ireproşabilă. Din lumea aia , perfectă. Oboseala face oamenii perfecţi- mi-am spus. Oboseala asta ne oboseşte pe toţi.

Şi Doamne, drumul până la maşină era lung.



24 păreri geniale:

Anonim spunea...

SUPEEER!! imi place mult ce scri!

Cafeaua spunea...

multam:)

4pisici spunea...

asa si? sunt eu superficial sau ? ........

Anonim spunea...

"Defectul oricărei femei este ea însăşi." bună asta, dar mai nou cred că defectul se numeşte mall:">

AndreeEA spunea...

Ca de fiecare data , extraordinar :)

Cafeaua spunea...

@4 pisici:
n-am idee, nu te cunosc, nu ma bag.

Cafeaua spunea...

@anonim:
probabil, dar alea-s cazuri triste rau...

Cafeaua spunea...

@Andreea: multumesc mult:)

Anonim spunea...

sunt eu superficial, zic, ca mi se pare ca te cramponezi de o uzanta? Omul te-a intrebat cum te cheama, nu daca vrei sa ii vizitezi? Vedea el daca ii zambeai cand ii raspundeai sau daca erai agresiva :)

Cafeaua spunea...

poate n-ati inteles voi. aici nu e blogul lui "suflet de curva" ca sa va permiteti toate porcariile, asta unu.
doi, TOATE TEXTELE SUNT FICTIUNE.
adica literatura.
nu va place cum am scris, spuneti
"poate personajul tau trebuia sa fac altceva" nu sariti cu gura la adresa persoanei mele.
faceti diferenta intre doi termeni:
realitate si fictiune.
trei: apelez la bun-simt.
o zi buna.

4pisici spunea...

trebea disclaimer, sa priceapa toate pisicile.

Cafeaua spunea...

mbine, o sa fac unul:)
macar sa ma asigur:))

Apostol.M.Alexandru spunea...

Stii,daca esti bucurestean,din tot textul o sa retii partea cu masina si cu parcarea la 1 km sau mai multi de localul,cafeneaua unde te asteapta prietenii...ah,si cu femeia la volan,sa va spun sincer am vazut si barbati care sunt praf,praf,praf la condus asa ca,nu are sens sa generalizam.......decat daca e blonda.
Mi-a placut ideea de apartament gol,fara nimeni in el,eh bine,poate o fantoma prietenoasa care sa imi tina de urat.Fata din poveste pare sa fie foarte independenta(apartament nou,masina) si e prea putin probabil sa sufere de un fel de criza de identitate dupa o despartire.Iar pe tipul din cafenea l-a "evitat" pentru ca poate s-a gandit ca nu mai are rost sa o ia de la capat si sa ajunga in actuala situatie,adica cu inima franta si cu o criza de personalitate...

As mai adauga cate ceva,dar tare mi-e somn.

lebreanu spunea...

o zi buna :) adica de ce asta ar fi un salut de iesire si 'buna ziua' unul de intrare? al doilea e o constatare si primul o urare? eniuei... cei care privesc blogurile ca pe o oglinda a realitatii autorului, nu sunt departe de adevar. doar ca nu e chiar o oglinda... mai degraba o refractie a sentimentelor proprii, efecte, reactii, nu realitati. eu asa cred... daca am un sentiment de revolta in legatura cu ceva care mi s-a intamplat e posibil sa scriu ceva acid sau trist, dar nu despre intamplare in sine, neaparat... eu cred ca asa stau lucrurile.
iar scrierea este expresiva, are forta, putere de sugestie, transmite o stare... iar daca cineva vede doar o intalnire in holul unei bude... e chestie de ochelari 3D, banuiesc...

Cafeaua spunea...

alex e pragmatic, lebreanu filosof.
sa-i pape mama pe ei:)))))

Apostol.M.Alexandru spunea...

Eu nu stiu daca am gust bun :-s :-s :-s

lebreanu spunea...

e de la bere... ca daca eram treaz probabil ca faceam misto... cine stie?

Cafeaua spunea...

Alex...
nu comentez:))))

C. spunea...

frumos text!
ti-as da like la un comentariu de mai sus, cel cu diferenta intre personaj si persoana ta. majoritatea fac greseala asta...pacat!

Cafeaua spunea...

da:) multi fac:)
mutumesc pentru aprecieri:D

CEZAR spunea...

Frumos! Am ramas dator cu o ....Cafea!!

Cafeaua spunea...

:) poti sa si ramai:P

Gee spunea...

"Mă vopsisem de curând, ce-i drept. Întotdeauna după o despărţire , femeile simt nevoia să-şi schimbe aspectul. Vor cumva să lase persoana din trecut acolo unde îi este locul. Odată cu ex-ul, femeia îşi mută egoul la un alt nivel. Se simte murdară de trecutul ei, de ce a putut să simtă la vremea respectivă. Aşa că începe seria de modificări. Mai întâi mesajele şi obiectele, apoi modul de a se îmbrăca. În cele din urmă, comportamentul. Femeile sunt tare ciudate. Oricum. Mă vopsisem. Mă şi tunsesem. Îmi şi modificasem drastic stilul de viaţă, pe scurt. Cu alte cuvinte, nu mai ştiam cine sunt."

cum naiba se face ca am trecut prin asta si chiar ma gandeam daca mai e si altcineva care simte chestia asta?!

Cafeaua spunea...

toaate suntem asa.
toate.
am observat eu:D

top