Lucruri pe care nu le ştim


E ca şi cum întreaga mea viaţă mi-am petrecut-o alături de tine deşi. Deşi nu-mi amintesc concret să te fi simţit lângă mine. Aş fi vrut să mă ţii de mână sau să mă înveţi să merg. Aş fi vrut să mă înveţi să vorbesc. Să-ţi pot spune mamă şi tată în acelaşi timp. Să nu fi nevoit să dispari vreodată, aşa cum au făcut-o ei. Să fii lângă mine în prima zi de şcoală. Sau în prima zi de liceu. Ţin minte betonul, Blue. Ţin minte liceul, marmura, ţin minte bicicleta pe care n-am putut merge când aveam 11 ani. Ţin minte gustul pământului şi cum am căzut. Am încă vânătăi pe spate, de la bicicletă. Sunt acolo. Văd iarba şi cerul. Mă doare spatele, mă doare piciorul. Îmi văd prietenii care se strâng pe lângă mine, râzând şi râd şi eu, Blue. Am impresia că eşti lângă mine. Văd totul de la început, ca un film cu secvenţe blurate, numai că de data asta văd totul lângă tine. Tu ai întins mâna să mă ridici.

Tu n-ai fost niciodată acolo. Aş fi vrut să mă ţii în braţe la filmul ăsta. Să plâng cu tine, să-mi mângâi părul. Să-mi zici că-s un copil amărât. Îmi doream să citesc lângă tine. Să-ţi scriu. Să te desenez. Să te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna, ca pe cea mai difuză amintire. Te văd la primul sărut, la 9 ani. Te sărut cu ochii închişi. Mă grăbesc. Ştiu doar cum ar trebui să se sărute oamenii mari. Ştiu doar cum voi săruta eu.

Te beau la 14 ani în barul din centru. Eşti prima bere. Eşti amar, lichid, pervers. Întrii în mine, în gura mea. Îţi păstrez încă o parte la brăţară-cheiţa cu care te-am deschis. Prima mea bere.

Eşti tata. Mă ţii în braţe când afară plouă şi pisica pe care o aruncasem pe geam mirolăie în vârful copacului. Eşti mama. Mori de mii de ori apoi mori iar. De fiecare dată renaşti ca cel mai mare regret. Cea mai frumoasă amintire.

Eşti cele două curcubee de pe cer în ziua în care mi-am luxat glezna. Zidurile liceului în care am absolvit, profesorul de geografie care-mi cerea eseuri filosofice. Colegul cu care jucam volei. Ai fost acolo de fiecare dată când întârziam, singurul care mă aştepta.

Ai fost în prima mea iubire, primul meu eşec, omul distrus de mine. De nopţile noastre. Prima pereche de tocuri purtată. Perechea de pantofi roşi, cu toc de 12. Pe care mergeam perfect. Marmura pe care-mi odihneam picioarele după 5 ore. Ţie ţi-am spus primul te iubesc, cu lacrimi în ochi. Vinovată că simt ceea ce trebuia să simt dintotdeauna pentru tine. Ţie îţi juram că te voi iubi întotdeauna, indiferent de distanţe şi oameni. Ţie şi nimănui altcuiva, Blue. Eu mă ţin întotdeauna de promisiuni ca astea. Ţi-am promis că te voi asculta şi înţelege, fără să cer nimic în schimb, Blue. Doar prezenţa ta. Atât.

Eşti ziua absolvirii, eşti toţi profesorii care m-au iubit pentru că învăţam. Mi-e dor de tine ca de copilăria mea. Te iubesc fără să fi avut vreodată parte de tine. Totul şi nimic în acelaşi timp. Paradoxul perfect.

Ai fost toţi oamenii din viaţa mea, pe rând şi în acelaşi timp. Ai fost inexstent. Mi-aş fi dorit să nu dispari niciodată dintr-un singur motiv: pentru că n-ai fi fost vreodată acolo. Să mă naşti la nesfârşit. Blue. De fiecare dată când vrei ca cineva să te asculte, să fie lângă tine, aşa cum ai fost tu pentru mine. La primul job. La primul zbor cu avionul. Primul contract refuzat. Orele petrecute în casă. Oamenii care mi-au spus că sunt workaholică. Toate în acelaşi timp, Blue. Niciodată lângă mine, întotdeauna în altă parte.

Vieţile trăite prin prisma atâtor oameni goi pe dinauntru. Scheletici de sentimente. Spune-mi, Blue, câte femei te pot iubi aşa? Fără să ştie pe cine iubesc. Toate. Ai fost mereu aici. Nu mă pot dezlipi de tine. Nu ştiu cine eşti, Blue.

Eşti absenţa în sine în viaţa unei femei care a iubit doar absenţe, Blue. O femeie care te-ar urma la căpătul pământului fără discuţie. Doar să îi ceri.

E ora 6:40 şi tu dormi. Sunt puţin ameţită şi nu ştiu ce îţi scriu. N-am ce să îţi povestesc, Blue. Sunt copil şi te iubesc cu toată copilăria mea- filmul blurat. Cu demnitatea unui om matur, schizofrenic şi tulburător. Din viaţa asta te învăţ în permanenţă.

Promit să fii.







25 păreri geniale:

AndreeEA spunea...

Genial !

Anonim spunea...

il cam iubesti

Cafeaua spunea...

@ AndreeEA:
multam' fain:) ma bucur ca iti place ! eu nu prea stiu ce am scris....
@ anonim:
nu stiu.

Robo spunea...

Cred ca putini in lumea asta sunt in stare sa iubeasca o persoana, asa cum Blue este iubit de Necunoscuta...

Cafeaua spunea...

sa-mi schimb numele, robo?;))

albastru. spunea...

'E ora 6:40 şi tu dormi. Sunt puţin ameţită şi nu ştiu ce îţi scriu. N-am ce să îţi povestesc, Blue. Sunt copil şi te iubesc cu toată copilăria mea- filmul blurat. Cu demnitatea unui om matur, schizofrenic şi tulburător.'-deci da!:D

Cafeaua spunea...

da' de ce te cheama albastru?
mmm?
;)))

Anonim spunea...

as vrea sa fiu in locul lui blue

albastru. spunea...

Pentru că pot şi merit:|?

Cafeaua spunea...

@albastru:
bineee:P

Cafeaua spunea...

@anonim:
hm. ma indoiesc:)

Sandu Anca-Ioana spunea...

Vai, n-am cuvinte...
E superb!

Cafeaua spunea...

iti multumesc, Anca
mor de dorul tau, jur:)

Liviu Velar spunea...

uneori spunem atat de putin in cuvinte asa de multe, care, iata nu sunt destule! Dar cuvintele sunt totdeauna necesare.Cuiele in care ne fixam suvenirurile!

Cafeaua spunea...

:) mnu stiu ce sa zic:)
niciodata nu e indeajuns. serios.
cum ii pot spune cuiva ce simt?
nu pot.

albastru. spunea...

Probabil dacă am putea să urlăm cuvinte prin oameni, vene, capilare şi celule,am putea să spunem ce simţim.Zic rău?!

Cafeaua spunea...

nu:)
poetic, tu, asa:)

lebreanu spunea...

de multe ori nu putem zice cuiva cat de mult tinem la el/ea... si am vrea sa putem... mai exista si varianta actiunii! nu poti sa-i spui, pentru ca n-ai cuvinte potrivite? ARATA-I!! Faptele sunt cele care sprijina cuvintele, asa necajite cum ni se par, le sustin si le dau substanta! Simti ca nu poti sa exprimi prin vorbe? Exprima prin fapte... :)

Cafeaua spunea...

evident, dar nu e de fiecare data acolo ca sa ii pot arata
cand e, ii arat
tu stii, ca ne invartim prin aceleasi locuri;))

Mademoiselle spunea...

uau:| foarte frums! bun venit in blogroll-ul meu>:D<

Cafeaua spunea...

multumesc mult>:D<
bine ai venit la mine:D

felicitass spunea...

Tulburator. Si frumos. Si sensibil. Pacat ca nu te-am descoperit mai demult...Dar recuperez:)

Cafeaua spunea...

:)
multumesc.

Sandu Anca-Ioana spunea...

Acum am văzut comentariul tăăăău. Toată lumea m-a cam dat dispărută în ultimele săptămâni... Şi mie mi-e dor de tine! O să revin, ca să spun aşa, cât de curând!

Cafeaua spunea...

zau?, cat de curand?
cel mai probabil notiunile noastre de "curand" difera, micuto:)

top