Mai invers acum


M-am hotărât să îţi scriu, în sfârşit. Ţie. Nimănui altcuiva. E ca o scrisoare, una pe care mi-aş fi dorit să o scriu de mai de mult. Una pe care de multe ori o repetam în gând, prin metrouri, trenuri, prin casă în timp ce găteam, dar pentru care nu am găsit niciodată cuvinte. Pentru că, aveam să aflu mai târziu, nu cuvintele cheamă oameni, ci oamenii cheamă cuvinte. E de la sine înţeles că aş fi vrut să vii aici mai devreme. Să nu-mi fie dor de tine fără să te ştiu măcar, fără să fie nevoie să explic proştilor de ce încă mai cred eu în iubire.
Mi-am dat seama azi, când stăteam lângă tine în bucătărie. Nu ne-am pierdut unul de celălalt. Nici o secundă, nici un minut, an. Da, le spun mai invers decât alţii. Sunt mai inversată în ultima vreme.
Deci, să încep. Scrisoarea pe care am vrut de prea multe ori să o citeşti.



Ştiu eu sigur că ne-am mai văzut. Nu ştiu unde, am prototipul unei amintiri.
Ştiu că te voi recunoaşte. O să vreau să te cunosc, fără să-mi dau seama că va fi o recunoaştere. O rememorare. O să te urăsc la început, cu toată fiinţa mea. Că eşti idiot, nebun, prost, dus, curvar, indiferent, un porc de doi lei. Că m-ai lăsat atât de mult timp la voia întâmplării. Că ţi-ai bătut joc de mine ca ultimu' om de pe pământ, convins că voi învăţa o lecţie.
În fiecare căcat de dimineaţă am reuşit să mă descuamez de vise, de viaţa în care m-ai lăsat să zac. În fiecare seară trebuia să ascund ţigări în plămâni, ca să-mi taie din zile, futu-te-n gură de prost. Nu ştiu prin ce ai trecut, ce ai făcut, ştiu pe unde am mers eu pentru că am simţit fiecare pietricică-n călcâie. În bătăi pline de puroi şi în unghii descarnate. Cel mai rău e că au rămas acolo.
Tu ţi-o trăgeai prin cine-ştie-ce apartament în poziţii complicate. Pentru că pula ta poate, a putut şi va putea. Promiteai căsnicii, copii şi alte muzici pentru gospodine. Pentru că iubeai, pentru că erai convins ca va merge şi că se va întâmpla.

În cealaltă parte, jumătatea ta înghiţea dezamăgiri cu apă rece. Şi nici aia nu era din pahar . Era direct din jetul de la duş. Şi totuşi, în speranţa că vii, am iubit aşa cum mi-am dorit pe atunci de mii de ori să te iubesc pe tine. Am iubit aşa cum tu nu ai fost iubit niciodată. Aşa cum nu o să te iubească nimeni pe lumea asta, cu atât mai puţin eu. Eu te voi iubi cum n-am iubit înainte.
O să mă aşez lângă tine într-o joi noaptea, ştiu că va fi joi, pentru că m-am născut într-o sâmbătă şi nu are nicio legătură. O să te las să mă săruţi pe gât, dar nu mai mult. Voi pleca de lângă tine brusc şi voi lăsa uşa de la baie deschisă. Ştiu sigur că mă vei privi la duş. Pentru că eşti un obsedat, un pervers, pentru că ai o minte bolnavă şi pentru că-mi place.
O să te las să fumezi acolo, în prag, cu pula tare. N-o să mă întorc nicio clipă. Mă voi preface că nu te văd. Că nu ştiu. O să stai să mă priveşti, nimic mai mult.
Apoi vom vorbi cu sufletele. Va fi ca un cântec. Nu ştiu ce gen de muzică, nu ştiu nici ce versuri va avea, dar presimt că va fi cel mai frumos din lume. Se vor îndrăgosti vocile-ntre ele.
Apoi îmi va fi frică să te sărut.


Tu nu eşti nimeni altcineva din viaţa mea. Nu eşti Blue, niciun fel de nuanţă a acestuia. Nu ai nimic din nimeni. Un fel de om-neom cu buze şi organe. Un fel de ceea ce mi-am dorit să recunosc. Nu mă văd pe mine în tine, ar fi cea mai mare prostie. Dar văd omul pe care l-am ştiut dintotdeauna.
Când ne-am întâlnit prima dată, asta mai mult decât cunoscuţi, mi-au amorţit degetele. Şi nu mi se întâmplă des. Cu picioarele alea, pline de pietre, am mers până la tine. Era îngrozitor.
N-am sărutat pe nimeni aşa cum te-am sărutat pe tine. Atât de firesc. Pasional. Sexual. Cu iubire. Cu sufletul.
Nu mi-a fost frică nici măcar o secundă. Abia acum înţeleg. Când îmi spui de copii pe care îi vom avea, de casă şi mâncare. Când faci şi cu mine planurile pe care le-ai făcut cu celelalte, numai că de data asta fără glume. Când nu-mi mai e frică:mor mâine sau în oricare altă zi şi sunt neîntregită. Abia acum înţeleg că iubesc cel mai mare nenorocit din lume. Cel mai descreierat Dumnezeu. Şi nu mă sperie nimic, pentru că e al meu.
Nu poţi explica nimănui ce e aici, în sfera asta de suflete. E cel mai mare conglomerat din lume de fum, alcool , dragoste, menstruaţii şi iaurt cu spermă.
Nu pot să mă trezesc fără tine, iubitule.
Nu pot adormi fără tine.
Nu pot face doi paşi fără să mă gândesc
" Îţi mulţumesc, Doamne, că în sfârşit ne-am regăsit îndeajuns de mult încât
Să ne ţinem de mână."


Iubitule.
N-am mai simţit nimănui iubitul.












25 păreri geniale:

ochelari de ploaie spunea...

joi.

aerosol. spunea...

pacat ca 11.11.2011 pica vineri...

CAFEAUA spunea...

frumos:)

MANOLIU spunea...

Era bine să fie vineri, de la Venus !

CAFEAUA spunea...

sa inteleg ca toata lumea vrea vineri?:)

zmili spunea...

Genial!

Mademoiselle spunea...

mie-mi place joi .. intr-o joi s-au îngropat 2 ani din viaţa mea.

Îmi place cum scrii !

CAFEAUA spunea...

multumesc:)

CAFEAUA spunea...

cum anume s-au ingropat?

Anonim spunea...

frumos, esti bravo...
mr.T

CAFEAUA spunea...

multam:)

raul spunea...

Super scrii... imi place tenta vulgara si totodata sinceritatea:X...foarte tare:D

CAFEAUA spunea...

:) nici pe tine nu te-am mai vazut.

Anonim spunea...

de ce Dumnezeului o tipa care pare extrem de inteligenta foloseste in excesx cuvinte triviale?

CAFEAUA spunea...

pentru ca asa e viata:)
se mai intampla sa vorbim ca niste oameni normali

albastru. spunea...

@Anonim, Cafeaua nu e facuta sa se potriveasca asteptarilor tale=].

CAFEAUA spunea...

eu nu sunt făcută să mă potrivesc aşteptărilor nimănui.
este?

Nu Stiu Nimic spunea...

esti facuta sa te potrivesti tocmai celor care nu au asteptari de la tine. este. da, este.

CAFEAUA spunea...

da.

albastru. spunea...

Ba da!:]

UrBro spunea...

Egoism ... in cea mai pura forma posibila, oricum felicitari pentru faptul ca si asa atinge o parte a "sufletului", daca mi se permite sa spun asta. O sa ma intrebati: de ce egoism? Pentru ca e singura forma de a putea merge mai departe in situatiile de genu', singura modalitate de a putea prelungi agonia placuta pe care stii ca in timp o vei pierde. O sa apara o anumita secunda in viata care pentru majoritatea e fatala, si o sa se comporte ca un "vampir" al inspiratie; dar pana atunci da'mi voie sa ma repet: Felicitari !

UrBro spunea...

hahahaa da asta cu aprobarea trebuie sa recunosc ca ma intriga... dar no, alegerea ta :D la asta nu ii da nimic e special pt tine :))))

CAFEAUA spunea...

@urbro:
da, e vorba despre egoism. In formele lui de auto-aparare si reflexivitate, dar , pana la urma, e un egoism.
nu cred ca e ceva de rau nici eu.
multumesc:)
si da, aprobarea e un caz special:D intriga pe multi.
si din cauza asta unii m-au injurat ca nu le-am publicat comentariile si tot asa.
dar mna.
fiecare cu pielea lui.

darnuacum spunea...

Foarte tare!

CAFEAUA spunea...

foarte multumesc! :D

top