Pentru ciment- cântec de leagăn




Am ajuns să cred cu convingere că nu mai am nimic frumos în mine. Niciun vis, nicio tresărire, nicio emoţie care să ajungă mai presus unei ieşiri de insomniacă. S-au făcut cinci ani, mai nou, cinci ani de când stăm unul lângă celălat ca nişte statui vii, care respiră din când în când şi care nu închid niciodată ochii.
Am ajuns până în punctul în care să nu mai iubesc nimic la tine. Nicio atingere şi niciun gând, toate sunt bătăi cunoscute şi repetate şi nu-s pisică, Blue, eu nu-s pisică, să-mi placă rutina.
Şi dacă nu-mi place, Blue, dacă nu-mi place să stau ţintuită lângă tine, de ce stau, de ce nu mă mişc?
Nu e parte din mine care să nu te urască,
să nu te iubească ,
să nu te respecte pentru ce ai ajuns să faci din mine: cea care zbura mai sus de mese, mai sus de dulap, mai sus de blocuri. Eram mai visătoare decât orice zmeu, decât orice pasăre, eram un copil şi prin tine am ajuns să cresc şi să mă maturizez. Ochiul meu stâng, pe care ai apucat să-l învineţeşti de atâtea ori îţi mulţumeşte că l-ai învăţat să vadă fără ochii ajutători, ai minţii.
Operaţiile pe inimă n-au fost îndeajuns să vindece boala asta, Blue, dar se va opri într-o zi, promit, promit pe ce am mai scump că inima asta nenorocită o să se oprească să bată degeaba.
Aş fi trecut pe la tine ca la un prieten vechi, mi-aş fi dorit să-ţi povestesc, Blue, despre copilul pe care l-am născut în lipsa ta, dar ai fost tot aici şi n-am apucat să-ţi simt lipsa din seva asta a organismului meu bolnav de noi.
Ţipetele lui ne-au trezit din insomnia veşnică din noi doi, în care eram amândoi paralizaţi. Din uterul meu infect am scos vietatea astea cu ochii mei şi părul tău, Blue, deşi întreaga mea viaţă mi-am dorit.
Mi-am dorit să aibă ochii tăi şi părul meu, şi corpul meu
talentul meu la desen şi la cântat
pasiunea mea pentru citit şi învăţat
pe vremea aia credeam cu disperare că mai e ceva frumos şi îndeajuns de bun în mine,Blue.
Toate astea au dispărut în cimentul ăsta pe care l-am născut, care ţipă tăcere şi care ne vrea aici, unul lângă altul, de cinci ani. Sunt cinci ani deja, Blue.

14 păreri geniale:

Funcky TeamGorilla spunea...

Lipsa noastra de creativitate a condus la "reinvierea" ta ca si artist!?Multumim pentru creatiile superbe cu care ne uimesti aproape zi de zi.(Team GorillaZ)

Zet spunea...

deci...esti..GENIALA!?MAI MULT DECAT GENIALA,nu am ce sa spun.. well done

Liviu spunea...

Din nou,m-ai lasat mascã..Bravo!

Iulia4LOOMZ spunea...

Hey...cine spunea ca "a murit"?..uite.o...vie si plina de idei si metafore noi..

CarmenPunkGirl spunea...

recunosc unele chestii..si ma regasesc in ele :)

Anonim spunea...

Frumos :D

Anonim spunea...

Foarte frumos! (:

Vickings LOLiZ spunea...

deci...WOW...iar m-ai lasat fara cuvinte..

Anonim spunea...

Foarte frumos! :)

Anca-Ioana Sandu spunea...

te-aș suna... dar mi-e că dormi.

albastru. spunea...

hă hă :D , bine(-/,)ai revenit!

Septimia spunea...

nu se usca nici iasca atat de usor.
o luna amara. si inc-o dimineata. si tot asa.

Ocup un loc imaginar spunea...

Exceptional !

Din regret iau nastere niste cuvinte geniale. Nu te lasa sa te stingi, mergi undeva unde poti simti viata si te poti vedea. Uite cat frumos ai in tine !

Lavinia spunea...

Foarte frumos ceea ce ai scris, mi s-a facut pielea de gaina cand am citit.Felicitari

top