Fara
Acum 3 luni
IRONIA e un metronom fără arc şi fără măsură. Ea te ajută să ţii ritmul şi să te exfoliezi în fiecare zi mai aproape de os şi care,ca orice mecanism descreierat, se naşte din sine şi mănâncă pui vii. Dacă-aş avea un arc în loc de gât mi-ar fi parkinsonian de bine.
Ţi-aş striga "igor, igor" cu vocea deraiată de tren, de om care-şi lasă organele-n drum.
Textele aflate pe acest blog îmi aparțin și nu pot fi copiate, respectiv modificate, fara stirea sau permisiunea autorului(aka eu)- în conformitate cu legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
deci da. copia n-are valoare. pă sistem.
Copyright © 2009 CAFEAUA
Design by Design Disease for Smashing Magazine | Blogger Templates by Blog and Web
6 păreri geniale:
Imi amintesc des de oamenii care s-au pierdut de mine. Ii port in mine pentru ca au crescut o data cu venirea si plecarea lor.
"Gara... plans... nu se uita... ierta... inapoi... fugisei..." - clasic. Patetic. Mila. Prostie. Revino-ti.
Am ajuns sa fugim unii de altii, sau de sentimentele noastre ...
Foarte frumos scris !!
cat de bine vibrezi in tristetea profunda, dar strabatuta de firul sangeriu al sprerantei in aburii garii, doar in blugi, fara bagaje!
Mie îmi place finalul rău de tot.
frumos scris
Trimiteți un comentariu