La mulţi ani, iară


 Nu pot să cred că am mai adăugat un an aici.
N-am scris aproape nimic. Stau prost cu timpul şi cu organizarea.
Am început un alt blog, dar ăsta mi-e cel de suflet. Până la urmă, aici e sufletul meu şi mă descarc mai mult sau mai puţin lacrimogen. Faptul că nu m-am descărcat atât de mult în ultima vreme poate doar să însemne că am acumulat îndeajuns de mult încât să scriu de aici încolo.
Să fie. Din 2009 încoace blogul ăsta e ca o semnătură definitorie. Nu mă poţi cunoaşte pe de-antregul dacă nu ştii ce am scris aici. Şi invers.
Ca să inchei cu ceva scris, dau copy-paste la ceva ce am scris azi. Ceva ce trebuie să-mi reamintesc în fiecare zi, ca să pot continua.
La mulţi ani mie, blogului, celor care citesc, celor care au dat like pe pagină, celor care nu, celor care încă mai speră că voi scrie. Voi scrie. Sper în fiecare zi că voi fi mai bună ca oricând.
Să aveţi o zi frumoasă şi la mulţi ani vouă.
Cu drag,
Cafeaua

Nu-mi doresc să fiu iubită. Îmi doresc să fiu respectată. E un motto pe care mi l-am impus singură şi de care oamenii au ţinut cont de multe ori fără să-şi dea seama. Eu mi-am dorit să fiu iubită doar de cei pe care i-am iubit, la rândul meu. De multe ori trecem prin viaţă cu dorinţa imensă de a fi adoraţi, simpatizaţi. Uităm că cel mai bine este să luăm lucrurile ca atare şi să nu picăm în capcana unui clovn ridiculizat fără ştirea lui. Liceul, facultatea, jobul, nu sunt locuri în care să-ţi faci simpatizanţi,admiratori şi prieteni. Nu voit, cel puţin. Relaţiile adevărate de prietenie sau de dragoste vin de la sine. Urmezi câţiva paşi simpli: Respect, corectitudine, sinceritate faţă de tine şi faţă de ceilalţi.
Aşa, la sfârşit, vei ştii să iubeşti sincer, şi vei ştii cu siguranţă că eşti iubit pentru ceea ce eşti.
Respectul vine cu iubirea adevărată.
top