Pentru abonatul care nu răspunde.


Era vară. Era vară şi tu ai pornit trist, din partea cealaltă a oraşului, pe jos. Tristeţea ta te împiedica să iei un autobuz, sau vreun metrou. Tristeţea ta te făcea să mergi tot oraşul pe jos. Şi pentru prima oară, ai întârziat. Tu, care erai mereu la timp. Tu, care erai corectitudinea întruchipată. Ai întârziat mult, şi nici la telefon nu răspundeai. Pentru prima oară, te aşteptam înfrigurată, de o oră, în faţă la Tineretului, deşi afară erau treijşapte de grade. Jur că pielea mea era piele de găină, părul tuns bob mi se ridica în spate, inima-mi pompa cu putere,picioarele-mi amorţiseră, mâna-mi tremura pe telefon. Şi sunam. Şi aşteptam un răspuns. Şi tu continuai să nu fii, să nu apari, să nu răspunzi.
Aşteptam şi-mi tremura gâtul în întoarcerea mea spasmotică: când spre stânga, când spre dreapta. Mă uitam ca după propria-mi slavare.
 Şi sunam, şi
"abonatul contactat
 nu răspunde
vă rugăm
să reveniţi"
Şi eu reveneam , pentru că mă ruga femeia robotică din telefon. Reveneam pentru că mă ruga femeia robotică din mine, care nu înţelegea cum de tu, omul care vine cu 20 de minute mai devreme, întârzie pentru prima dată, deja de o oră.
În jurul meu se jucau ţigani cu pietrele şi sticlele de plastic
Rockerii în negru se căţăraseră pe scări şi priveau cu dispreţ pe toată lumea
Copii ţipau de parcă murise cineva
Babele râdeau scuipând seminţe şi plescăind covrigi
Mamele se certau surd cu soţii disperaţi că iar trebuie să care un cărucior gol
Şi era cald
Îmi transpirau palmele
Afară era atât de cald că deşertul era oază
Nimic nu se compară cu asfaltul din Bucureşti, gândeam în timp ce
Mi-era groaznic de frig,
Abonatul contactat nu răspundea,
şi tipa din telefon
Mă ruga inistent să revin.

Pe tine era greu să nu te observ. Un metru nouăjşapte de înălţime nu poate trece neobservat în mulţime.
Abia atunci, când te-am văzut,
Inima a încetat să mai bată cu putere
Părul mi s-a cuminţit la ceafă
Pielea mi s-a liniştit de căldură
Picioarele mele au căpătat viaţă.
Din instinct, am început să alerg spre tine. Ce stupid, mi-am dat seama, şi te-am lăsat să vii trist, ca până atunci. Din mersul tău mi-am dat seama că ai o poveste tristă să-mi spui. Din felul în care priveai spre mine, spre asfalt, nicicum spre culoarea semaforului. Norocul meu a fost că ai trecut o dată cu turma. Eram calmă acum, pentru că ştiam că ai un motiv bun. Am pus cuminte telefonul în geantă. M-am întors foarte liniştită spre tipa care vindea îngheţată. Am cerut una cu fructe de pădure, şi una cu ciocolată. Proasta s-a uitat la mine "doriţi două cupe din fiecare?". Da, aşa, cum spuneţi dumneavoastră. Când m-am întors, tu zâmbeai liniştit spre mine. Probabil credeai că am întârziat şi că habar nu am când ai venit.
Te-am lăsat să crezi asta. Te-am îmbrăţişat frumos, cu ingheţata în mână.
Te-ai uitat la mine şi mi-ai spus
"Iartă-mă că am întârziat, am venit pe jos. Nu am luat maşina pentru că azi dimineaţă, pe autostradă, am lovit un câine." Mi-ai spus că a fost oribil. Mi-ai spus că legea nu-ţi permite să opreşti. Mi-ai spus că a trebuit să mergi cu crima pe tine, în continuare. Şi că vezi şi acum
Momentul impactului
Auzi buşitura
Simţi maşina cum se cutremură fără sentimente
Simţi viaţa de câine luată brusc

Ţi se citea tristeţea-n ochi. Mai aveai puţin şi plângeai când ai văzut un maidanez. Ţi-am oferit îngheţata. şi în timp ce mâncam mi-ai spus
Că ai vrut să vezi cum se simte zilnic un câine.


1 păreri geniale:

29 decembrie spunea...

Urasc cand aud in telefon asta. Dar povestea ta, cea pe care ai conturat-o aici, e frumoasa..

top