si a doua, tot pe anul asta



saru'mana mama, nu te-am mai vazut de mult.
pielea si buzele tale, mai reci ca diamantele, mai frumoase ca gheata
ochii tai verzi ca un aligator.
parca aligatorii erau verzi, nu-i asa?

saru'mana tata, nu te-am mai auzit de ceva vreme
peste tine praf, ca pe o mobila antica
ti-am pus fular acum mult timp si te-am incurajat
sa treci peste o iarna lunga
aveti amandoi parul alb, ca unicornii primavara
bineinteles, unicornii arata in fiecare anotimp la fel
si bineinteles, n-am vazut in viata mea unicorni
ar putea fi, intr-adevar, orice culoare.

salutare mie, nu m-am mai recunoscut de mult
impaturita ca o hartie, incalcita ca un scris de doctor beat
pe aici puncte, pe aici lunii trase alandala
din cand in cand pete, exact peste privirea mea
peste tot cerneala, vizibila, invizibila altora.

buna seara, dragul meu, pe tine te vad zilnic

te pierzi tot mai mult, tot mai adanc
in mine si-n pieptul meu
cu ochii aia de sticla de zahar, cum ar zice unii,
cu ochii ca-n filme
cu spatele dragon rusesc si balaur romanesc
corcitura incredibila a sufletului meu.

buna seara tie, straine, pe tine te simt peste tot
te recunosc oriunde si te aud oricand

vocea ta de tren deraiat imi incanta simturile
pana la disperare completa
pana la groapa de gunoi si inapoi in scara blocului
pana cand pielea de buna voie paraseste carnea
si carnea de buna voie se dezlipeste de pe oase
strainule, pe tine te vad atat de bine incat
ai devenit de ceva timp
ochelarii mei.



(fara diacritice, ca nu-s de pe laptopul meu si m-am grabit)

( am scris astea aici nu pentru că sunt cine ştie ce, ci pentru că era blogul cam pustiu.  Nu sunt poezii, sunt doar exerciţii. Nimic altceva. Promit să revin cât pot de curând.)

care-i treaba cu toata linistea asta?
ati tacut toti, deodata
ati amutit
v-ati nascut tipand, ati urlat de bucurie,
ati gangurit, ati ras, ati innebunit parinti
bunici
vecini
matusi
si acum taceti
a dat tacerea-n voi ca-n stanele de piatra
(va miscati, de altfel, la fel de incet)
ati tacut, pamantilor
ati tacut, obiectelor
ati tacut acum, cand cerul asta are nevoie de furtuni

care-i treaba cu toata ploaia asta, de primavara?
cu copacii astia uscati si mici
cu tufisurile astea, bobocind de gunoaie
cu strazile astea, pavate cu adidasi si anvelope
n-am inteles
de unde atata ploaie calda, daca voi
ati orbit?

ati orbit, vazatorilor!
ati orbit,
acum ati orbit, cand soarele arde atat de aproape ca musca din fata
atat de aproape, de parca doarme langa noi in pat
de parca se fute cu noi, scuzati-mi expresia
de fapt, ce sa auziti...
ati surzit.
sunteti mai surzi decat mamaia mea Olimpee
si tot ca ea, nu mai simtiti gustul a nimic

in fiecare dimineata, radeti cascaval
pe painea aia arsa in suruburi, lite si curent electric
beti fiertura aia de plante pisate cu azotati
bagati o leguma crescuta-n cutiute gri
in fiecare dupa-amiaza va rotiti ceasurile
cu degetele lungi, slabe, crescute-n eprubete
ojate sau pictate artificial

in fiecare seara mancati desi sunteti la regim.

hai sa terminam cu glumele astea.
hai sa termin dracului cu spovedania
am ajuns sa ma uit in oglinda
si sa vorbesc la persoana a doua.
plural.
top